A trecut mult timp de atunci. Pășeam pentru prima dată pe ușa unui
salon cosmetic, poate prea târziu sau prea devreme, nu mi-am pus niciodată
problema asta. Cert este că de felul meu știindu-mă fără prea multă răbdare, am
amânat mereu momentul. Mă mai jucam eu cu o
cremă de gomaj, o baie de abur și o mască naturală sau de la plic, toate făcute
în casă, cu mare grijă să nu mă vadă nimeni și să nu râdă de mine, dar
niciodata nu intrasem într-un templu al frumuseții, un salon de cosmetică.
Mărturisesc și un pic de frică. De ce oare? Poate de necunoscut, de stângăcie, nu
știu sincer sau poate memoria mi-a dat o mână de ajutor și a reușit să șteargă
înregistrarea respectivă.
Cert este că dacă nu m-ar fi luat de mână o prietenă, poate nu aș fi
făcut-o niciodată, dar așa, cu programarea gata făcută de ea, nu mai puteam s-o
dau la întors.