sâmbătă, 1 februarie 2014

Duzina de cuvinte: furia ca terapie...

Uneori rostesc cuvinte pe care nu le cred, gândesc sau simt. Şcoala m-a învăţat să mă prefac în stană de piatră în acele momente şi să îmi asum realitatea, oricât de sură poate fi uneori.

Mă văd, pe mine - cea din trecut, un boţ de om ce urmărea acel râs gros ori de câte ori paşii nu erau cei potriviţi sau literele se încăpăţânau să depăşească conturul precis al căsuţelor dedicate special lor.

Poate ar fi trebuit să îmi vărs sufletul şi să plâng. Nu puteam face asta şi simţeam durerea atât de reală de fiecare dată când ei îşi treceau şenila peste vise, flori sau culori, transformând totul doar în praf.

Uneori, prindeam curaj şi mergeam spre lacul meu pentru a îmi promite un viitor pe care simţeam că îl merit.

Dintr-un sân am fost hrănită şi mă vedeam rostogolită dintr-o suflare în şorţ, doar pentru a sui dintr-o suflare panta potrivită pentru a reuşi să ies o dată pentru totdeauna din acel tipar mult prea învechit.

Acum ştiu că panta nu se lasă găsită cu una, cu două, dar căutarea nu poate fi decât fermecată şi speranţa ce a zburat din al Pandorei cufăr nu face decât să mă aducă la zâmbetul zilnic făcut cadou unui viitor găsit sau inventat.

Si azi am invartit 12 cuvinte pe care le-am vrut asezate frumos pe locul lor intr-un text scurt pe care o sa il inscriu la psi in tabel, unde va invit si pe voi sa cititi alte duzine, alte povesti.

4 comentarii:

  1. ....drumul cunoaşterii poate părea scurt sau lung, cu bolovăniş sau lin, pentru unii, dar cu un strop de curaj putem avea drumul propriu: curat, cu flori pe margine şi pomi înalţi de unde ne vom lua seva şi energia.Şi asta ...pentru că merităm! Îţi doresc doar zâmbete. Mie mi l-ai adus cu aceste cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. important este acel moment in care ne suflecam manecile si pornim in cautarea drumului acela descris asa frumos de tine...

      Ma bucur ca am reusit sa iti aduc un zambet!

      Ștergere
  2. Dacă am intuit bine, îți plac noile începuturi. Tabula rasa, oarecum, de la care să inventezi tu o poveste de viață. Nici eu nu sunt străin de ștergerile cu buretele și de noile începuturi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu cum, dar ai intuit bine. Ador inceputurile si imi este greu sa ma mentin pe linia de plutire fara ele!

      Ștergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!