Duzina de cuvinte: ...mai viu, mai verde...

Stătea întins pe patul moale și frumos mirositor din flori de câmp. Inspira adânc aerul pe care îl simțea atât de vindecător.

Știa că are atâta nevoie de alinare. Habar nu avusese ce trebuia să facă mai departe, pe ce drum s-o apuce sau cum s-o scoată la liman. S-a aruncat cu capul înainte ca un sălbatic și a călcat prea des pe nisipuri mișcătoare care s-au dovedit a nu îi fi prietene.

Dintr-o dată, totul păruse incert și adevărul doar o nălucire. Nu îi venea nici azi să creadă cât de naiv putuse fi.

Duzina de cuvinte: salt în necunoscut

Am pășit pe drumul galben. Eram conștientă că este doar un vis dar îl simțeam foarte bine pus la punct, așa ca și cum cineva ar fi investit timp pentru a scrie un scenariu ce era urmărit îndeaproape și în detaliu.

Habar nu aveam destinația și totuși pașii mă duceau spre o țintă precisă. Poarta s-a deschis singură sau poate mâinile mele au știut să potrivească cheia ce urma să îi pună în mișcare mecanismul fără să mai fi încercat vreoodată înainte.

Gândurile îmi înghețaseră și lumea se transforma pe nebănuite în mii de suprafețe ce se buluceau unele în altele. Poate chiar și timpul suferea de un decalaj, asta nu o să o știu niciodată. Sau poate…

Duzina de cuvinte: impresii de devenire

Mă trezesc dintr-un vis dat pe repede înainte direct în mijlocul unui vitrolimp umplut cu situții ce au nevoie rapidă de o decizie.

Prea des mi-a fost reproșat acel tacerc pe care am decis să îl arăt lumii ca unic semn distinctiv. O saliniște aparentă mă împresoară și mă sperie. Vreau să sar pe o trambulină, imaginându-mă cu grație de baletuvă. Vreau ca la fiecare salt să se dezvolte farmece și vrăji nebănuite, ce nu pot cumpăra obiecte, ci doar alunga acel tristers.

Duzina de cuvinte: nervurile primăverii

Stătea pe marginea patului şi privea copacii desfrunziţi. De mică avea plăcerea această neînţeleasă de nimeni. Cumva îi magnetizau privirea şi reuşea să rămână aşa ore în şir, fără să se fi staturat.

Odată a încercat să îi povestească cuiva ceea ce simte atunci când îşi vede copacii, dar n-a reuşit să îl facă să o înţeleagă şi astfel a rămas, începând cu acea zi, doar desispita ei, secretul personal pe care îl ascundem fiecare dintre noi, fie că recunoaștem, fie că nu.

Îşi începea ziua cu zâmbetul pe buze şi mereu privind în tavan cele 5 minute regulamentare.

Duzina de cuvinte: furia ca terapie...

Uneori rostesc cuvinte pe care nu le cred, gândesc sau simt. Şcoala m-a învăţat să mă prefac în stană de piatră în acele momente şi să îmi asum realitatea, oricât de sură poate fi uneori.

Mă văd, pe mine - cea din trecut, un boţ de om ce urmărea acel râs gros ori de câte ori paşii nu erau cei potriviţi sau literele se încăpăţânau să depăşească conturul precis al căsuţelor dedicate special lor.

Duzina de cuvinte: veninul

În sticle mici colorate se jucau şi amestecau mii de substanţe letale.

Doamna cu ochelarii lăsaţi pe vârful nasului şi părul albit de vreme prins într-un coc cochet nu lasă să se ghicească asta. Le manipula în fel şi chip, sugerând oricui s-ar fi oprit o clipă pentru a urmări procesul, doar profesionalism şi nimic altceva.

Probabil de aceea şi fusese aleasă de către acea societate secretă pentru a se îndeletnicii cu mutatul sticluţelor de pe un raft pe altul cu acea îndârjire de parcă nimic altceva nu ar fi contat pe lume. Auzise, aşa tangenţial, cum că s-ar fi zvonit vrute şi nevrute despre ei, dar parcă acum mai era vorba despre ceea ce şi-ar fi dorit. Nu putea să facă nazuri, nu mai trăia în lumea în care ceaiul de la ora 5 era singură preocupare serioasă a zilei. Trebuia să îşi păstreze demnitatea şi să accepte ocaziile pe care viaţă i le punea în faţă sau şi mai bine să îşi ocupe timpul cu căutarea acestora.

Duzina de Cuvinte: Fuga spre OM

Evenimentele vieţii se desfăşurau într-un ritm mult prea rapid pentru ca ea să le poată percepe şi înţelege adevăratele sensuri. Închidea adesea ochii sperând că totul va reveni la simplitatea atât de liniştitoare şi familiară.



sursa

La un moment dat a decis să le lase lor totul și să fugă, plină de exasperanțe, printre cotloanele grădinii plină de mistere.

Din când în când, un psiriduș îi ieşea în cale, dezvăluindu-se aşa cum doar ei știu să o facă: zglobiu şi plin de energie. Încerca atunci să îl evite elegant, dar fără a îl supără.

Duzina de cuvinte: dedublarea personalității la pinguini

Ursuleții nedumeriți aflară că cineva panda îi numise

De-a lungul și de-a latul, nouă mări au străbătut

Pentru lămurirea condițiilor în care numele și-au primit

Distanța doar alimenta spuma din al lor vas ce da în foc secundă după secundă

Între două valuri puneau la cale planul, ieșeau lipsă doar cu instrumentarul