Merele

Își sorbea cafeaua privind pe fereastră cum întunericul încă stăpânea ținutul. Urmau câteva ore bune în care acesta își va păstra încă puterea.

De ceva timp, nopțile îi erau din ce în ce mai scurte, așa că profita de timp și de liniștea din casă pentru a își pune gândurile în ordine și a face câte o surpriză celor duși acum în lumea dulce a viselor.

Oare ce va face azi până la momentul în care lumina va răzbate timidă și va ieși învingătoare în lupta cu întunericul?



Cafeaua neagră îi dădea claritate sau poate neuronii ei se puneau unul câte unul în mișcare.

Și-a trecut încet privirea de la ținutul îmbrăcat în alb și învăluit în întuneric; a mutat-o spre interiorul plin de căldură al bucătăriei ei. Oare, în ce va consta surpriza acestei dimineți? Avea 2 ore întregi în față până când lumea va începe să facă ochi.

S-a gândit și răzgândit și a concluzionat rapid: o prajitură cu mere și scorțișoară.

Pe negândite și parcă mecanic, a strans toate cele trebuincioase și s-a pus pe treabă: a început să plămădească aluatul, l-a frământat puțin și l-a trecut un pic la frig, așa doar cât să se învețe cu greutățile vieții. Apoi, a amestecat o cremă simplă cu aromă de vanilie și a curățat merele ce tronau până atunci în fructiera de pe masă. Le-a dezbracat ușurel de hăinuțe și le-a scos căsuța cu sâmburi, apoi le-a feliat cât de mărunt a putut.

O jumatate de oră trecuse și ea nu mai putea de poftă. A scos aluatul și a îmbrăcat tava de tartă cu el, apoi l-a trecut doar vreo 5 minute în cuptorul ce dădea semne deja că îi este cald și bine. Apoi a combinat crema și merele în interiorul cochiliei de aluat un pic copt și a presărat scorțișoară pe deasupra. Minunea era gata să petreacă un pic mai mult de o altă jumătate de oră în interiorul cald și plăcut al cuptorului.

…

- Mmm, ce bună este! a exclamat copilul cu ochii albaștrii, plini de încântare, în timp ce mușca dintr-o bucată de tartă și bea o gură de lapte.

- Gustul simplității și al stării de bine, nu s-a putut ea abține să nu exclame.

- Cum adică?

- O să înțelegi tu mai târziu…

…

Anii au trecut și copilul cu ochii albaștrii se transformase de mult într-un adult plin de responsabilități. Totuși, simtea uneori nevoia să simtă starea de bine din casa bunicii. Simțea nevoia să mai fie, chiar și pentru 5 minute copil.

- Iubita mea, vrei să facem o prajitură cu gustul simplității și al stării de bine?

- Cum vine asta?

- Rețeta cu mere de la bunica, în sfârșit am înțeles ce voia să spună.

În scurt timp, carnetelul cu rețetele scrise de mână s-a deschis pe masa de la bucătărie și proaspăta familie a copilului (pentru că el va fi mereu un copil pentru cei ce l-au crescut) a căpătat o nouă tradiție: prajitura de mere ce aduce cu ea gustul copilăriei și în plus: simplitatea și starea de bine.

Poate de aceea este bine să lăsăm lucrurile să se decanteze și să avem încredere că vom pricepe la momentul potrivit ceea ce oricum nu am fi aflat oricât ne-am fi chinuit. Merele ne pot preda și lecții prețioase dacă le lăsăm să ne spună povești.

…și, poate, de undeva de sus, oamenii ce populau bucătăria aceasta ultramodernă, erau vegheați de ochii bunicii ce nu se putea abține să nu zâmbească din tot sufletul.

* Povestea de mai sus a fost inspirată de merele lui psi și, în tabel, rânduite cu grijă, puteți găsi și alte vești-povești (sau poezii) inspirate de aceleași mere.