Străjerii primului sărut

Era seara dinainte. Avea niște emoții pe care nu le mai simțise niciodată până atunci. Poate și din cauză că știa că va pleca în cea mai mare aventură a vieții ei de până atunci: ”Tabara de Aventura”.

Acum 3 luni când îi adusese pliantele mamei ar fi dat orice să plece, a reușit să găsească argumentele corecte pentru fiecare problemă pe care o aducea ea în discuție și a câștigat.

Simte în continuare că a făcut alegerea corectă pentru că în momentul în care ideea i s-a cuibărit în minte a știut că acolo trebuie să fie și asta este alegerea corectă pentru vacanța ei de sfârșit de clasa a 8-a, simțea că se va întâmpla ceva ce îi va schimba viața și o va schimba și pe ea pentru totdeauna. Urma ceva bun, dar cu toate astea îi era atât de frică, parcă tot ce voia acum era să se ascunda sub cearceafuri și atât.

Dar, mâine va pleca, bagajul este pregătit de mult timp, toate echipamentele de care nu s-a gândit vreodată că va avea nevoie o așteaptă linistite să le folosească și ea nu are decât să tragă aer adânc în piept și să se pregătească de vacanța la Straja.

Emoțiile o cuprindeau probabil și pentru că urma să fie acolo cu oameni complet noi și să participe la experiențe ce îi vor pune la încercare limitele.

Noaptea a trecut repede, mai repede decât și-ar fi dorit și ajunge la autocar și de acolo singura, doar ea și temerile ei.

-Bună, eu sunt Claudiu.

-Bună, eu sunt Ramona.

Astea au fost cuvintele ce aveau să prevestească un început interesant pentru săptămâna ce avea să urmeze.

Autocarul mergea repede, pe geam se derulau peisaje necunoscute pe care voia să le extragă parcă, să rămână cu ea mereu.

Și punctul terminus, după aproape 400 de km, cota 1400 a munților Vâlcan: Vila Alpin. Peisajul o lăsa fără suflare. Se cazează repede și se strâng toți în curtea spațioasă a vilei pentru a pune țara la cale și sa se cunoasca mai bine între ei.

Ea mai aruncă o ocheadă spre Claudiu si el spre ea. Vârsta nu îi lăsa să își spună sau să recunoască prea multe, totuși, poate că tocmai ăsta este farmecul acestor pasiuni.

Ghidul le prezintă programul zilelor următoare ce include ture montane pe Vf. Mutu(1.737 m), Vf. Straja(1.868 m.), circuitul Valea Brăița cu renumitele cascade ale Brăiței, explorarea Retezatului Mic cu cheile, stâna și peștera Scorota, cascada de pe valea Mare și vârful Piatra Iorgovanului. Vor ajunge deasemenea și la lacul Bucura, peștera Bolii, creasta Oslea și izvoarele Cernei.

Urmau zile pline de activitate fizică și descoperirea frumuseților tării în care se născuse.

Printre picaturi mai auzise ceva și de exerciții de cățărare pe perete drept, coborâre în rapel și distracție cu tiroliana pe care o ochise deja în curtea vilei.

Într-una din zile urmau să facă exerciții de orientare turistică și să amenajeze o tabără sub cerul liber și să doarmă la cortul montat chiar de ea, evident că și focul de tabără urma să facă parte din “meniul” acelei zile.

Privirile pe care încă și le mai schimbă cu Claudiu îi dădeau încredere în ea. Cumva simțea că băiatul Acela blond urmă să o ajute să se bucure din plin de vacanța asta.

După acea primă zi, timpul a trecut ca prin vis.

Prima atingere a degetelor lor, primul dans la discoteca amenajată în cadrul vilei, prima strângere de mână.

Îi plăcea la nebunie cum el încerca aproape mereu să preia rolul de lider și să îi conducă pe toți și siguranța cu care accentua cuvintele chiar și atunci când ea simțea că nu era complet sigur în ceea ce spunea.

Ce mai … simțea că a crescut, era cu totul diferită de fetița speriată din seara de dinainte de plecare.

Îi plăcea la nebunie și cazarea. Camerele aveau acel aer de cabană de munte clasică cu mobilierul rustic ce o făcea să își aducă aminte de Heidi – fetița munților (cazarea la Straja i-a sătisfacut chiar și dorința de a ajunge în Elveția să vadă munții despre care mai citise doar în cărți, a reușit să cunoască munții ei, dragi și pentru moment îi e îndeajuns), paturile odihnitoare cu pernele pe care în fiecare seară găsea cu aceeași uimire o bomboană de mentă și balconașul unde se retrăgea pentru a își scrie gândurile în fiecare seară pe caietul ferecat de care nu se despărțea niciodata.

Restaurantul era mereu aranjat cu gust și găsea șervețelele aranjate într-o altă formă în fiecare zi: prima data a fost o lebadă, apoi o broscuță, un papagal, un păun…era din ce în ce mai clar pentru ea că cineva este pasionat de Origami.

Și mai era doamna Camelia – mereu prezentă peste tot cu un zâmbet larg și sincer pe față, o stare de spirit de zile mari și o vorbă bună exact atunci când aveai mai mare nevoie de ea.

Pensiunea Straja îi oferea cadrul perfect pentru prima ei aventură la răscrucea dintre copilărie și adolescență.

Cel mai greu i s-a părut în ziua în care au exersat escaladarea unui perete vertical și coborârea în rapel. A încercat de atâtea ori, dar nu a reușit de nici o culoare să se susțina. Ghizii i-au explicat în detaliu o dată și înca o data cum se face, i-au arătat, ea dădea din cap cum că a înțeles și chiar simțea asta, dar nimic, corpul ei nu voia să o asculte și pace.

Îi venea să plângă în valuri sau tsunami, dar se abținea. Trăgea adânc aer ozonat în piept în speranța că asta îi va da forță și mai încerca o data și încă o data până la epuizare cu exact același rezultat sau mai bine zis lipsa lui.

Într-o scurtă pauză, l-a admirat pe Claudiu cum se cățăra atat de simplu și natural, ca și cum asta făcuse toată viața și i-a fost și mai ciudă.

Roșie la față, mai mult de nervi decât de efortul propriu-zis, reîncearcă. Pune mâna acolo unde i s-a arătat și acum mută piciorul și simte o altă răsuflare lângă ea. Era Claudiu – știa asta înainte chiar să se uite la el.

-       Nu te speria, mă gândeam să încercăm împreună, trebuie să îți iasă!

I-a arătat cu grijă ce și cum, a susținut-o și a ghidat-o și a reușit. Acum parcă nici nu mai era atât de greu. Se uita cu uimire pe unde urcase și parcă nu-i venea să creadă. În acel moment a simțit cum a prins-o de mână și pac … răsuflarea i s-a oprit pentru o secundă și a închis ochii pentru a savura cel mai frumos moment din viața ei de până acum: primul sărut!
 

Nu o să încerc să vă vând acum povești despre cum au trait ei fericiți până la adânci bătrâneți. Adevărul este că nimeni nu poate ști asta pentru că povestea lor încă se scrie. Tot ceea ce putem ști cu siguranță este că au petrecut o vacanță ca-n povești la Straja, timp în care s-au descoperit unul pe altul și totodată pe ei înșiși.

Unii spun cum că forțele energetice specifice zonei au influențat totul, alții susțin că este vorba doar de farmecul vârstei și chimia inevitabilă dintre ei doi.

Eu spun doar atât: e frumos când se întâmplă să îți construiești amintiri speciale și cei doi, Ramona și Claudiu au făcut asta și mai mult, au strâns pozele și le-au pus într-un colaj pentru a putea să împartă și cu voi locurile magice pe care le-au cunoscut.

 

*Articolul este scris pentru proba cu numărul 6 din cadrul SuperBlog 2013!