MfC - Acoperișul României

                                               

2544 metrii - vf. Moldoveanu la început de septembrie.

*Articolul participă la Miercurea fără cuvinte, idee care a pornit de la Carmen - unde puteți să găsiți tabelul cu imagini care vorbesc de la sine.

Concediu de relaxare

Obișnuită de ceva timp să îmi petrec concediile în fugă și pe drum, atunci când fix înainte de concediu starea vremii ne-a împiedicat să ne urcăm în mașină și să dăm o fugă în Retezat, la Bucura mai exact (de unde urma să ne cățărăm nițel pe munții din zonă) am fost un pic dezamagită, dar ne-am reconfigurat traseul si am zis că dacă era vorba de munte, munte să fie.

Așadar ne-am îndreptat spre stațiunea Cheia din Prahova. Bănuiesc că este mai puțin cunoscută publicului larg, dar are un ceva anume, un farmec al ei și doar al ei. Nu o spun doar eu ( aș putea fi acuzată că sunt părtinitoare căci mi-am petrecut o parte din copilărie la doar 18 km), ci mulți alții care au ajuns să o considere o destinație de vacanță.

MfC - Color Run, Aprilie 2014

  Se spune că este important să îți depășesti limitele, să rupi orice bariere și să ieși din zona de confort. Este exact ceea ce am încercat să fac într-o sâmbătă însorită (din fericire, pentru că ploaia ne amenințase toată săptămâna) de aprilie, am alergat aproximativ 5 km. la cea mai colorata cursă de pe planetă și mai jos sunt dovezile pe care le las mai mult sau mai puțin fără cuvinte, dacă tot este miercuri

Aida

Îmi recunosc lipsa de informații într-ale operei și deasemenea lipsa dorinței de a căuta informații decât după experiența propriu-zisă. Așa o simt eu mai reală și reușesc să o trăiesc deplin.

Erau vremuri în care citeam recenzii și abia apoi mergeam la teatru, parcă doar pentru a epata și totuși sunt mai fericită acum, cu toată neștiința mea pe care mi-o asum.

Pe scurt: am fost la operă. Am văzut Aida. M-am cocoțat la ultimul rând de balcoane al Operei Române și am vazut, simțit și ascultat.

O zi cu fetele - descoperirea secretelor ciocolatei

Scriam acum ceva vreme despre cat de greu imi este sa raspund la intrebarea: "Ce-ti doresti de ziua ta?". Ei bine, cred ca vorbind despre una-alta am zis ca as vrea ceva inedit, si…aici vine partea frumoasa. Prietenele mele bune s-au pus pe cautat si cautat si au conceput o lista de experiente cadou dintre care am ales vizita la fabrica de ciocolata.



Inainte de "experienta"

Dupa un pic mai mult de o luna de la ziua mea, asta asa pentru a ne corela programele si a face programarea, am pornit la drum spre locul unde se fabrica ciocolata Heidi. Trebuie sa admit ca pana in acel moment nu stiam prea multe detalii. Pentru mine Heidi era acea marca pe care o alegeam atunci când imi era pofta de ciocolata neagra. Ma orientam dupa procentul cat mai mare de cacao si faptul ca primul ingredient nu este zaharul si cam atat. Vazusem prin magazine sortimente Gourmet si alte nebunii dar nu m-am oprit niciodata la ele.

Care a fost ultima data cand ai facut ceva pentru prima data?

          Suna mai bine in engleza dar exprima perfect ceea ce simt eu acum in orice dialect de pe pamantul asta.

          Va aduceti aminte entuziasmul acela atat de specific copiilor care se bucura din tot sufletul atunci cand vad, descopera sau fac ceva nou?

          Evident ca fraza "Pastreaza-ti entuziasmul copilariei pentru a ramane vesnic tanar si tonic!" nu ne este necunoscuta. Cu totii am auzit-o sau am rostit-o macar o data.

          Si totusi cum ramane cu incercatul acela de lucruri noi?

1 An la Inaltime

          Reusesc eu cumva sa fac lucrurile pe care mi le propun, doar mult mai tarziu decat ar fi cazul. 

Vedere de la inaltime

Caldarea, brazdata de zapada

          

           Acum o luna fara 4 zile se implinea un an de la nunta noastra, an care nu stiu cand a trecut. Ideea e ca am vazut, facut si descoperit multe. Am invatat sa fim mai calmi, nu mereu, dar macar uneori.

Ce se mai intampla in micul-marele oras industrial?

Acum unul sau doi ani obisnuiam sa plecam mai mereu in week-end. Nu in locuri sofisticate, dar asa ca sa descoperim ceva nou sau sa evadam pe un traseu de munte. Anul asta ne-am pierdut un pic in activitatile zilnice si n-am prea iesit din cotidian, am fost un cuplu clasic cum obisnuiam eu sa glumesc. Ne-am petrecut iarna in oras.

Totusi, acum a venit primavara si odata cu ea diverse activitati inedite as spune eu pe care le-am imbratisat cu dor de nou si cu uimire in legatura cu dorinta in crestere a oamenilor de a participa. Pe scurt imi place ca lumea nu mai sta pe acasa si iese, alege si incearca.


Casa Casatoriilor - o farama din ce a fost...