Secundar: locul de unde pornește adevăratul stil

Copil fiind mă tot întrebam ce înseamnă să ai stil, să fi stilat. Auzeam cuvântul acesta, de fapt expresia mereu în propoziții admirative la adresa cuiva, dar nu prea înțelegeam cum stau lucrurile, așa că am început să analizez cu grijă și atentă la detalii persoanele catalogate drept stilate.

Era profesoara cea nouă, slăbuță cu părul blond susținut de o bentiță și acel ceas elegant ca unică bijuterie strălucind la încheietura firavă a mâinii.

Era domnul impozant la care mergeam cu ai mei părinți pentru a analiza documente, mereu serios și îmbrăcat la costum clasic, din stofă și de o culoare convențională. Chiar și la el am observat unceas, cum altfel decât din acela cu brățară metalică, argintie – modelul clasic, de fapt cam așa îl și poreclisem noi copii: ”domnul clasic”. Un lucru era cert, domnul avea un stil care striga prin fiecare por al său fără ca el să ridice nici cel mai mic deget pentru a demonstra asta, sau așa era aparent.

În ultimul, dar nu cel din urmă rând, era bunica mea, doamna mereu îmbrăcată la deux-pieces în culori vibrante, în ciuda vârstei și pantofi cu toc și baretă pe gleznă. Cred că la ea am văzut prima dată o pereche de pantofi roșii și am înțeles semnificația cuvântului cochet. Cert este că despre ea lumea spunea clar că are un stil aparte. Ce-i drept și ea purta mereu ceas, acel tip cu o curelușă de piele și cadran cu pietre prețioase - atât de elegant. Ce-i drept și viața i-a fost o poveste, dar…despre asta altă dată.

Ideea de la care pornisem era de a da o explicație cuvântului stil sau a înțelege ce înseamnă un om stilat, care este numitorul comun. Să fie grija, vestimentația, limbajul sau modestia și buna creștere?

Acum, adult fiind, cred că este vorba despre toate cele de mai sus la un loc și ceva în plus: ceasul. Toți oamenii cu adevărat stilat poartă un ceas perfect asortat situațiilor pe care le traversează, astfel încât stilul se poate demonstra atât la un picnic în pădure cât și la un birou luxos.