Doar o stinghie a smuls de la locul ei. Voia să îi facă loc trompei, dar trompa nimic. Zumzăia ca la radio, ba că-s acre fructele, ba că totul nu-i așa cum ar trebui să fie.
- Și cum ai vrea tu să fie totul? a venit întrebarea pornită parcă din neant pentru neant.
Liniștea s-a lăsat grămadă peste scena noastră smulsă parcă dintr-o ramă senzorială.
Băiețelul cu părul blond și buclat știa răspunsul, dar teama era prea mare. Poate printr-un șanț îl aștepta acel arhivar și studiul povestit de cei fără de vârstă nu mai conta nici cât negru sub unghie, poate nu era nici pe departe sau aproape infailibil.
În minte i s-au formulat aproape caligrafic propozițiile una după alta, dar frica l-a împiedicat încă o dată și încă o dată să le dea viață.
Ideile lui erau menite să rămână fără de viață sau oamenii așa îl încurajau dacă voia să simtă gustul pâinii aburinde lângă laptele fierbinte și înspumat.
...
Anii trec peste toți baiețeii blonzi și peste toate poveștile nespuse sau neauzite vreodata, doar că unele supraviețuiesc, ies din mlaștină și prin viață. Băiețeii devin atunci autori ai propriei lor vieți
și simt din plin laudele pentru momentul în care au decis să nu le mai fie frică.
*Povestea a fost scrisă pentru clubul celor 12 cuvinte și stă cuminte înscrisă la Eddie în tabel.
Să taci de teamă că eşti altfel,
RăspundețiȘtergeresă taci fiindcă alţii nu te-aud,
să taci şi pe obrazul ud
să-ţi înfloreasc-un trandafir din cel
mai trecător fior, să taci,
dar să nu uiţi de gândul încolţit
şi din sămânţa lui să faci
devreme sau târziu momentul fericit...
mi-a plăcut mult ideea de a naște trandafir din tăcere...
ȘtergereAm şi eu, în casă, un om ce a fost un băiat blond, care a crescut odată cu propria viaţă şi care a decis că poate spune şi scrie poveşti, in acelasi timp. Mulţumesc.
RăspundețiȘtergereapreciază-l pe al tău fost băiat blond care a decis că poate, știe și vrea. Este de neprețuit !
Ștergere