Psihologia în ritm de filme sau moment de relaxare cu un clenci

Filme...am văzut filme și mă laud cu asta. Important pentru mine este că mi-au plăcut, vreau să scriu despre ele și să le vedeți și voi. De ce este important? Pentru că în ultima vreme, nu știu de ce mă tot lasă rece filmele, nu îmi trezesc nici o senzație, nu dau naștere nici unui sentiment, dar cele despre care vreau să scriu aici sunt diferite. Nu voi da note, doar voi împărtăși cu voi din senzațiile care s-au născut în mine atunci când le-am văzut.

1. Enough Said - un film cu Julia Louis-Dreyfus. Atât știam despre el și i-am dat o șansă. Din prima vă spun că nu acțiunea îl recomandă. Este un film static. Ceea ce îl face demn de vizionat este partea psihologică.

Este vorba despre relații între oameni maturi, oameni care au trecut prin dezamagiri, au copii ce urmează să plece la facultate și se plac.

Aparent simplu. Viața este în esență simplă veți spune, dar...

Întrebarea la care acest film încearcă să dea un răspuns este: cât de mult te lași influențat de restul lumii și care este gradul în care esti dispus să dărâmi ceva ce credeai frumos și pur, doar pentru ca acum îți pare altfel. Este un film ce compară esența cu aparența și te pune în fața unei alegeri.

Ești dispus sa dai vina când pe unul, când pe altul, dar un lucru nu trebuie totuși să uiți: esența psihologică, eu cred că este vorba despre o situație, un caz ce se poate termina cu Happy End sau nu, dar traseul merită urmărit.

2. The Perks of Being a Wallflower - pe mine m-a adus înapoi în clasa a noua, mai bine zis vacanța de vară dintre a 8-a și a 9-a când am citit pe nerăsuflate cartea primită la premiu: De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger.

Filmul este o adaptare după cartea scrisă de Stephen Chbosky (tot el a regizat și filmul). Încă de la început facem cunoștință cu Charlie, un adolescent de 15 ani care se luptă cu proprii demoni în paralel cu aceia ai devenirii lui ca om. Descrie toate întâmplările mai mult sau mai puțin normale pentru un licean prin intermediul unor scrisori cu destinatar necunoscut și experimentează totul până când ajunge la un auto-control real sau doar aparent.

Mult timp am evitat să îl urmăresc. Nu prea mai am chef de povești cu adolescenți, dar rău am făcut pentru că nu este vorba deloc despre asta, ci despre trăirile devenirii. Am avut senzația că seamănă mult cu Sinuciderea Fecioarelor, un alt film care mi-a placut, pe vremea când urmăream filme.

Am reținut din el un citat, pe care îl ilustrez aici. Adevărul este că mă gândesc de atunci la el și îi găsesc mii de explicații și nici una.

Așa că nu îmi rămâne nimic altceva de făcut decât să vă invit la vizionare de filme și impresii despre citat.

Să aveți momente frumoase!