De ce scriu

Este o întrebare pe care mi-am pus-o de prea multe ori eu și de și mai multe ori mi-a vibrat timpanul la auzul ei din partea altora.

Răspunsuri, sunt multe, dar primul lucru ce mi-a venit în minte a fost: ca să nu uit.

Suntem efemeri și călători în această viață și pe acest pământ și simțim nevoia de a lăsa ceva în urmă. Timpul ne este de prea multe ori dușman decât prieten și pentru a îl păcăli am decis să așternem pe hârtie (papirus, piatră,etc.) semne ce îl fac să stea pe loc măcar preț de o clipă și poate să își fure și cei ce vor veni după noi o altă secundă la fel de prețioasă pentru a ne interpreta și înțelege ideile, dacă le-ar considera prețioase.

Scriu pentru că îmi place dansul instrumentului de scris pe foaia de hârtie și semnele pe care le lasă în urmă.

Îmi plac dârele zvelte pe care le lasă un stilou pe foaia albă de hârtie și îmi place mesajul pe care niște semne pot să îl transmită. El poate fi atât de diferit.

Citesc acum o carte în care se prezintă o frântură din cultura japoneză, romanțată - este adevărat și descopăr cu fascinație câteva povești ale literelor lor. Spre exemplu: cuvântul femeie se formează din ideograma pentru iubire și cea pentru copii, de aici ideea conform căreia femeia trebuie să iubească copii, este scris în natura ei.

Divaghez, dar este atât de frumos să faci asta!

De ce scriu aici?

Pentru că este un loc al meu, pentru că mă pot juca pe teme diferite, pentru că îmi place să descopăr alte lumi sau alte puncte de vedere asupra subiectului propus de mine sau pentru că niciodată nu am reușit să am un jurnal personal și aici măcar din când în când vreau să cred că reușesc să ajung la așa ceva, chiar dacă am decis să îl fac public.

Nu voi fi ipocrita totuși, adevărul este și că scriu pentru ca voi mă citiți și simt ca ajung la oameni frumoși pe care încă nu îi cunosc!

Tema a fost o psiluneală și pentru articole pe aceași temă, dar sub linii de pensulă diferite găsiți la psi.