Rostogolind înțelesuri

Mă uit la el și îmi formez o parere. Este un om ca oricare altul, totuși diferențele ne creează unicitatea pe lumea asta. Un singur picioruș de cod ADN poate face diferența între o culoare sau alta, o formă sau alta. De restul se ocupă societatea.

Important este că suntem frumoși într-un sens general dat acestui cuvânt, avem fiecare frumusețea noastră și încercăm mereu să ne descifrăm gândurile.

- Dau un bănuț pentru acel ceva ce te face să îți fixezi privirea mereu pe geam, mereu în zare...

Mă așez în fața colii de hârtie îngălbenită de vreme și caut să îmi rostogolesc vârful peniței peste protuberanțele fostelor păduri.

Are obiceiul neplăcut de a suge un pic cerneala, așa că gândurile mele iau forme de purceluși grăsuți. Exact ca un caiet tip I sau II.

Poate iși revine... eu continui să notez.

Atunci când încep să scriu, este ca și cum gândurile mele pot lua forme geometrice regulate și eu pot să mă simt ordonată. Interiorul meu nu mai vorbeste în mii de voci și lucrurile se asează pe făgaș de pâlnie; șiroiesc linistite ca un râu zglobiu de munte.

Gândurile sunt făcute pentru a curge și asta fac, se rostogolesc în înțelesuri cunoscute doar la nivel personal, dar despre care fiecare dorește să își dea cu părerea.

Poate o fi bine așa, poate nu, dar tehnica bulgărelui ne transformă în fiecare secundă... ființa, sentimentele, ideile.

Continui să mă uit la el. Părerea mi-am format-o, dar încerc să mă dezbrac de ea în tacere. Vreau să fiu pură pentru a îl înțelege.

Vreau să îi știu geniul, vreau să îi cunosc puterea, vreau să îl pot înțelege.

...și totuși mă intimidează forța cu care își scoate nesiguranța în lume și o îmbracă în haine frumos colorate.

Știu că asta îi permite să împingă cu grație roțile căruciorului în care viața l-a țintuit, convins totuși să facă diferența cu fiecare răsărit de soare.

Au mai rostogolit înțelesuri si cei ce si-au inscris articolele aici.