
Acum îţi scriu tocmai pentru că nu vreau să îţi cer nimic pentru mine, vreau să mă ajuţi să împărţim speranţa pentru cei mai puţin norocoşi dintre noi.
Pentru mine mereu Crăciunul a fost sinonim cu speranţa – celebrarea naşterii pruncului Iisus şi cadouri din suflet primite lângă brad.
Cum ziceam, anul asta nu vreau nimic material pentru mine, vreau doar să învăţ să am mai multă răbdare, să nu las niciodată să moară speranţa în sufletul meu şi mai vreau să am puterea să îi învăţ şi pe alţii că viaţă este frumosă.

Cum spuneam, îmi doresc pentru copiii care nu au prea multe un cadou frumos îmbrăcat în hârtie poleită pe care să îl găsească în dimineaţă de Crăciun sub brad. În cutie mă gândeam să punem jucării, cărţi, dulciuri şi lucruri utile şi în plus un praf magic de speranţa şi încredere.

Ce zici? Îţi surâde idea? Ne laşi să te ajutăm?
Te avertizez că dacă vei fi de acord te vei trezi pe cap cu multe ajutoare din toată ţară şi poate lumea; mai cred şi că dacă punem în fiecare cutie cărticică despre care ţi-am povestit, la anul va trebui să îţi angajezi secretare (aici, să ştii că mă ofer) pentru că vei primii cel puţin dublul scrisorilor pe care le-ai primit anul asta.
Eu acum pun stiloul jos şi nu îţi mai răpesc din timpul preţios destinat pregătirilor pentru noaptea magică, dar aştept răspunsul tău oricum mi-l vei transmite şi abia aştept să lucrăm împreună pentru acest scop nobil.
Raluca
*Scrisoarea merge și către competiția SuperBlog2013, ca răspuns la proba cu numărul 25!
Frumoasa si altruista idee ai avut, Raluca! Mi-ar placea sa aflu ca Mosul ti-a indeplinit dorinta! Mi-am propus si eu ca de acest craciun sa ofer cadou unor copii cateva carti. Parca nu mai am rabdare pana atunci. Imi amintesc de serile de demult, cand in ajun de Craciun stingeam lumina, aprindeam instalatiile din brad, puneam colinde sa cante in surdina, faceam prajituri si ii citeam copilului povesti legate de aceasta sarbatoare. De ce nu as incerca si anul acesta, nu?
RăspundețiȘtergereNu e doar o idee, e chiar un proiect in care vreau sa ma implic. Anul trecut nu era centru pe Ploiesti, anul asta este. Cu toate astea am participat si anul trecut, dar la nivel personal. Sincer iti spun ca e frumos tare sa ambalezi cutia de pantofi in hartie de cadouri si sa pui cate ceva ce va aduce bucurie unui copil care nu prea primeste sau chiar n-a primit niciodata un cadou.
ȘtergereO sa scriu si un articol dedicat despre asta, dar inca nu am avut energie.
Eu zic sa incerci recrearea traditiilor, de ce nu?
Frumos spus, exista intotdeauna altii care au mai multe nevoi decat noi.
RăspundețiȘtergereDa, important este sa constientizam cel putin si apoi sa dam cate putin sau sa facem cate ceva...orice conteaza! Imi place la nebunie filmul acela cu 5 oameni carora sa le faci un bine cu conditia ca si ei sa faca un bine altor 5 oameni si tot asa. O schema piramidala care face lumea un loc mai bun!
ȘtergereScrisoarea ta mi-a amintit de munca unor prieteni care au un proiect de voluntariat, Soriceii de biblioteca. Citesc povesti copiilor aflati in centre de plasament, ii duc la teatru, la film, cine vrea ii poate gasi pe Facebook. F frumos ce ai scris
RăspundețiȘtergereAm citit despre Soriceii de Biblioteca. Nu i-am cunoscut personal, dar am scris despre ei si mi-am propus sa volutariez si eu alaturi de ei. Este fenomenal ceea ce fac!
Ștergere