Nu îmi amintesc să îţi fi scris vreodată. Când eram de o şchioapă credeam că dorinţele mele pot fi trimise către ţine pe calea viselor şi a gândurilor.
Acum îţi scriu tocmai pentru că nu vreau să îţi cer nimic pentru mine, vreau să mă ajuţi să împărţim speranţa pentru cei mai puţin norocoşi dintre noi.
Pentru mine mereu Crăciunul a fost sinonim cu speranţa – celebrarea naşterii pruncului Iisus şi cadouri din suflet primite lângă brad.
Cum ziceam, anul asta nu vreau nimic material pentru mine, vreau doar să învăţ să am mai multă răbdare, să nu las niciodată să moară speranţa în sufletul meu şi mai vreau să am puterea să îi învăţ şi pe alţii că viaţă este frumosă.
Anul asta îndrăznesc să te rog să îmi permiţi să te ajut. Vreau să le luminăm Crăciunul copiilor mai puţin norocoşi din împrejurimile mele şi am găsit un proiect minunat în care mi-ar plăcea să mă implic: cutia de pantofi. Sigur ştii despre ce este vorba, bănuiala mea este că proiectul a fost conceput în colaborare cu ţine, dar despre asta o să discutăm noi mai pendelete atunci când o să te vizitez (pentru că da, am în plan şi asta pentru anul care vine) şi o să stăm la taclale lângă o ceaşcă de ceai aromat cu miros de portocale şi fursecuri cu ghimbir.
Cum spuneam, îmi doresc pentru copiii care nu au prea multe un cadou frumos îmbrăcat în hârtie poleită pe care să îl găsească în dimineaţă de Crăciun sub brad. În cutie mă gândeam să punem jucării, cărţi, dulciuri şi lucruri utile şi în plus un praf magic de speranţa şi încredere.
Mi-ar plăcea să mă ajuţi cu o carte pe care am văzut-o într-o doară în librărie şi mi-a atras atenţia, cuprinde poveşti speciale de sărbătoare. “Crăciunul în cele mai frumoase povestiri” se numeşte. Am răsfoit-o atunci când am descoperit-o şi cred că ar fi un cadou frumos şi cu dublu sens: poate copii ar re-începe să îţi scrie (am auzit eu că s-au cam lăsat de meseria asta), dacă află că şi tu le răspunzi şi Mark Twain este cel mai potrivit să le povestească cum este să primeşti o scrisoare de la Moş Crăciun.
Ce zici? Îţi surâde idea? Ne laşi să te ajutăm?
Te avertizez că dacă vei fi de acord te vei trezi pe cap cu multe ajutoare din toată ţară şi poate lumea; mai cred şi că dacă punem în fiecare cutie cărticică despre care ţi-am povestit, la anul va trebui să îţi angajezi secretare (aici, să ştii că mă ofer) pentru că vei primii cel puţin dublul scrisorilor pe care le-ai primit anul asta.
Eu acum pun stiloul jos şi nu îţi mai răpesc din timpul preţios destinat pregătirilor pentru noaptea magică, dar aştept răspunsul tău oricum mi-l vei transmite şi abia aştept să lucrăm împreună pentru acest scop nobil.
Raluca
*Scrisoarea merge și către competiția SuperBlog2013, ca răspuns la proba cu numărul 25!
Frumoasa si altruista idee ai avut, Raluca! Mi-ar placea sa aflu ca Mosul ti-a indeplinit dorinta! Mi-am propus si eu ca de acest craciun sa ofer cadou unor copii cateva carti. Parca nu mai am rabdare pana atunci. Imi amintesc de serile de demult, cand in ajun de Craciun stingeam lumina, aprindeam instalatiile din brad, puneam colinde sa cante in surdina, faceam prajituri si ii citeam copilului povesti legate de aceasta sarbatoare. De ce nu as incerca si anul acesta, nu?
RăspundețiȘtergereNu e doar o idee, e chiar un proiect in care vreau sa ma implic. Anul trecut nu era centru pe Ploiesti, anul asta este. Cu toate astea am participat si anul trecut, dar la nivel personal. Sincer iti spun ca e frumos tare sa ambalezi cutia de pantofi in hartie de cadouri si sa pui cate ceva ce va aduce bucurie unui copil care nu prea primeste sau chiar n-a primit niciodata un cadou.
ȘtergereO sa scriu si un articol dedicat despre asta, dar inca nu am avut energie.
Eu zic sa incerci recrearea traditiilor, de ce nu?
Frumos spus, exista intotdeauna altii care au mai multe nevoi decat noi.
RăspundețiȘtergereDa, important este sa constientizam cel putin si apoi sa dam cate putin sau sa facem cate ceva...orice conteaza! Imi place la nebunie filmul acela cu 5 oameni carora sa le faci un bine cu conditia ca si ei sa faca un bine altor 5 oameni si tot asa. O schema piramidala care face lumea un loc mai bun!
ȘtergereScrisoarea ta mi-a amintit de munca unor prieteni care au un proiect de voluntariat, Soriceii de biblioteca. Citesc povesti copiilor aflati in centre de plasament, ii duc la teatru, la film, cine vrea ii poate gasi pe Facebook. F frumos ce ai scris
RăspundețiȘtergereAm citit despre Soriceii de Biblioteca. Nu i-am cunoscut personal, dar am scris despre ei si mi-am propus sa volutariez si eu alaturi de ei. Este fenomenal ceea ce fac!
Ștergere