Cum au evoluat ideile mele despre haine și garderobă…așa de la origini până în prezent

Primul contact cu ideea de garderobă s-a produs în jurul vârstei de 10-12 ani. Citeam pe atunci reviste colorate, care ulterior au primit numele de ”glossy”. Pe atunci nici nu cred că exista termenul ăsta.

Ei bine, rubrica ce mă fascina pe mine era aceea în care cititoarele erau invitate să trimită scrisorele din acelea clasice, cu plicuri, timbre şi ştampile poştale, (ce mai, tot tacâmul), în care povesteau de ce au nevoie de o garderobă nouă. Premiul era chiar acea garderobă descrisă şi visată de ele. Se alegea cea mai bună povestire şi câştigătoarea avea la dispoziţie suma de 3 milioane ( o grămadă de bani pe vremea aceea) pentru shopping.

Partea fascinantă pentru mine se află în numărul în care fericită câştigătoare era aranjată şi pozată probând garderoba proaspăt achiziţionată.

Mereu m-a intrigat ideea de a o lua de la capăt şi de piese vestimentare ce îţi permit flexibilitate totală, care pot fi casual într-o anumite combinaţie sau foarte elegante dacă sunt scoase în evidenţă de un anumit accesoriu bine ales.

Dar, cum visele rămân câteodată doar vise sau poate n-am avut eu niciodata curajul sa particip la un astfel de concurs şi nici suflet să investesc o mică avere într-o garderoba nouă, am început de vreo câţiva ani să mă interesez mai mult despre modul în care se asortează diferitele piese vestimentare între ele şi cum un accesoriu bine ales poate schimba total faţă unei ţinute, o poate scoate din anonimat.

Am început să urmăresc cu acelaşi entuziasm din copilărie emisiuni TV de genul: da-ne nouă hainele tale şi noi te vom ajută să îţi regăseşti/redefinesti stilul.

Partea interesantă este că în general se descoperea la sfârşit că persoană care se ascundea în spatele hainelor neinteresante, neinspirate sau pur şi simplu învechite avea anumite probleme cu stima de sine, deci hainele de influenteaza starea de spirit si invers.

În fine, cu sau fără emisiuni care să îmi creeze stilul sau îmbunătăţească starea de spirit, am început aproximativ pe nesimțite să îmi îmbunătăţesc propria garderobă.

Am pornit de la baza pe care o aveam, am sortat şi rearanjat. Cam în procesul asta mă aflu şi acum, doar că am mai învăţat câte ceva despre piesele de baza şi cum cercul culorilor te ajută să nu dai greş.

Acum, visul meu este de a avea o garderoba formată din puţine piese cheie, în culori care să mă reprezinte şi pe care să o pot folosi la orice ocazie fără să mă aşez nedumerită în faţă dulapului și să exclam deja prea bine cunoscuta replică: eu nu am cu ce să mă îmbrac.

Cred în hainele de bună calitate şi în aprecierea pe care trebuie să le-o porţi, cred că modă revine şi nu strică să mai arunc un ochi în dulapul mamei pentru a “fura” o piesă ce acum 20 de ani făcea ravagii și care a reintrat în modă.

Totuşi, până la garderoba de vis mai am drum lung de parcurs. Până atunci mă mulţumesc să păstrez piesele de baza sau pe cele pe care pur şi simplu le iubesc în formă bună. Le spăl şi le calc cu dragoste.

Dacă în problema spălatului hainelor generaţia mea se poate consideră norocoasă de când a apărut maşină de spălat automată care face de toate, nu acelaşi lucru se poate spune despre călcat.

Eu am o adevărată poveste, aşa că de la ura la iubire.

Acum vreo 8-9 ani habar nu aveam să calc. Am învăţat încet, în timp şi din propriile greşeli.

Acum, am un ritual ce implică seriale şi toată sufrageria ocupată cu umeraşe şi haine sortate în teancuri câte de 5 bucăţi, ritual ce îmi exasperează soțul, dar asta este deja o altă poveste.

Totuşi, oricât aş încerca eu să îmi îmbunătăţesc experienţa călcatului hainelor, trebuie să recunosc că o masă de călcat bună (cel puţin una care să nu scârţie, că a mea) şi o staţie de călcat fac minuni.

Am putut experimenta asta şi am simţit diferenţa pe pielea mea (sau starea de spirit sau timpul înjumătăţit).

Într-o seară în timp ce cutreieram internetul în lung şi în lat, m-am trezit într-o mare de oferte de produse electrocasnice care mi-a adus aminte de anii ’90 în care produsele nemţeşti păreau poleite cu aur pentru marea majoritate a oamenilor.

Mai precis, am răsfoit pagini şi pagini de produse Bosch, produse inteligente ce mi-ar face mie şi hăinuţelor mele viaţa mult mai uşoară şi mai roz (asta deşi fac parte din ediția ce poartă numele culorii roşu).

Am trecut în wish-list o masă de călcat Edition Rosso care în plus faţă de faptul că nu scârţie, mai vine şi cu proprietăţi de genul: se încălzeşte singură sau creează o pernă de aer pentru ţesăturile fine. În plus, datorită faptului că vine la pachet cu un stativ special creeat pentru o staţie de călcat, m-ar tentă şi o astfel de achiziţie. Asta aşa pentru răsfăţul complet al hăinuţelor mele.

Acum ziceți și voi, având în vedere că masa și stația de călcat se află în wish-list și Crăciunul se apropie cu pași mai mult decât repezi, nu aș merita să se transforme și în realitate? Eu promit să fiu cuminte și să continui să lucrez la descoperirea garderobei perfecte pentru mine, dar nu aș zice niciodată nu unui ajutor.

*Articol scris pentru proba cu numărul 23 din cadrul competiției SuperBlog 2013!