vineri, 4 octombrie 2013

Minuni condimentate cu urme de ruj rosu

          O urma de ruj rosu trasata precis pe conturul buzelor ei. Un zambet in oglinda martor de langa usa si este gata. Iese cu pasi siguri si tocait de tocuri. Taxi-ul o asteapta in fata scarii. Este absolut perfect.
 
          Destinatia? Baruletul ei preferat de la marginea orasului, cel care parca dintotdeauna s-a aflat acolo. Totul ii este familiar: mesele rotunde din lemn masiv, esenta tare; scaunele in care te poti afunda si visa, chiar si barman-ul care se mai schimba din cand in cand, dar pare mereu acelasi si…ii cunoaste gusturile. In plus, acum o asteapta el.
                   
                    -       Am ajuns.
 
                    -       Vad.
 
          Vorbele sunt de prisos, o urmareste cu privirea de jos in sus si apoi o invita sa se aseze la masa langa el. Poate sa il citeasca, acum chiar stie ca el este bine ales. Habar nu are cum, dar stie. Se aseaza si gandurile incep sa vorbeasca in mai multe limbi in mintea ei.



                    -        Sti ca mereu am avut o atractie pentru lucrurile bine facute, nu?
                   
                    -        Evident, draga mea. Tot ce este mai bun pentru tine sa fie. In plus asta ne face si viata mai simpla. Dureaza mai mult si avem mai putine batai de cap.
                    -        In plus, mereu am avut o slabiciune pentru masinile japoneze. Au un ceva al lor. Combina esenta cu filozofia de viata.
 
                    -        De ce nu iti iei una?
 
                    -        Am nevoie de prea multe minuni pentru asta.
                   
                    -        Dupa cum sti, minunile mai devin si realitate din cand in cand. Altfel nu am fi aici, acum, noi doi. Dar sa lasam melancoliile. Mai bine imi spui ce ai facut azi.
                    -        Am avut chef sa ma rasfat, am fost la un test-drive. Treceam pe langa reprezentanta auto Toyota si mi-am zis ... cum ar fi?
 
                          Stii… de vreo cateva zile ma tot trezesc navigand pe internet in cautare de informatii despre ea. Am descoperit si un configurator. Iti poti personaliza culoarea, jantele si interiorul. Este foarte distractiv.
 
                          Asa, si cum treceam eu pe langa reprezentanta, mi-am zis cum ar fi daca as vedea cum este, cum te simti si am intrat. A fost mai simplu decat imi imaginam sa pornesc la o scurta plimbare intr-o Corolla – noul model.
                         
                          Senzatia a fost de vis. Primul lucru care m-a izbit a fost aspectul: rosu metalizat si fata aceea draguta care se aseamana in imaginatia mea cu o mica japoneza – sti tu, frumoasa cu un scop precis, parca zambea la mine si ma invita inauntru.
 
 
                          Si am intrat ca sa descopar atat de multe dotari special inventate pentru a imi face viata mai usoara: sistemul inteligent de parcare automata, camera video marsarier, senzori de parcare fata si spate, senzor de ploaie, senzor pentru aprinderea automata a farurilor, sistemul de pornire fara cheie, faruri  ce imi lumineaza drumul spre casa. Toate erau facute special pentru mine. Asta ca sa nu mai vorbesc de detaliile luxoase ce ma inconjurau. Sti tu, lucruri facute asa cum trebuie de care iti vorbeam mai devreme, toate inglobate in noua Corolla.
 
                          Chiar din momentul in care am pornit masina, am putut sa simt motorul cum toarce multumit sub capota, doar sa il simt pentru ca este super silentioasa si totul se manevreaza atat de usor!
         
                          Chiar imi doresc sa se intample inca o minune si sa ma astepte o astfel de bijuterie in fiecare dimineata.
 
                    -        Ar fi frumos…si eu sunt fan masini japoneze si Toyota in mod special. De ei imi place pentru ca se implica, au proiecte de responsabilitate sociala pe teme de mediu, siguranta rutiera si educatie tehnica si isi imbunatatesc mereu modelele astfel incat sa reduca emisiile de dioxid de carbon.
                    -        Dragul meu, cat de tehnice au inceput sa devina conversatiile noastre la ceas de seara in jurul unui pahar de vin rosu.
                          Noroc! Pentru vise si minuni sa ciocnim.
                    -        Pentru minuni pe care le ajutam sa se realizeze!
 
*Textul a fost scris pentru SuperBlog 2013 ca raspuns la prima proba din concurs.

2 comentarii:

  1. Merci inca o data, dupa ce l-am publicat mi s-a parut ca nu este atat de spectaculos pe cat il vizualizam si doream eu, dar nici energie sa il mai schimb nu am avut asa ca...evoluez, evoluez!

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!