...de 100 de ori ca printesele!

Stau întinsă pe salteluța de bambus și urmez instrucțiunile: respiră, inspiră, relaxează-te și intră în comuniune cu tine.

…‘mda, se presupune că ar trebui să îmi golesc mintea de toate gândurile oricum ar fi ele: pozitive sau negative și să percep forma și existența fiecărui organ din corpul meu, să intru cu ele în discuție și să le întreb cum se simt. Ha…pentru mine pare doar o glumă proastă în care m-am bagat de una singură, partea cu nesilită de nimeni rămâne în aer totuși.

În fața ochilor închiși se desfășoară mii de scene, care mai de care mai fantastică și alte mii de gânduri concomitent cu imaginile, deși fără nici o legătură cu primele.

Mă simt destul de stupid întinsă pe covorașul ăsta. (cine l-o fi mințit că este covoraș? E doar o coajă de bambus care cică ajută la formarea conexiunii acesteia fantastice care ar trebui să se creeze între mine și mine.)

Printre imaginile și gândurile cele mai coerente se regasește cel în care îi plătesc cu aceeași monedă Elenei. Ei i-a venit idea fabuloasă cum că aș avea nevoie de relaxare și doar din cauza ei stau eu aici inspirând și expirând.

În fine, cică gândurile negative ne afectează așa că ar fi bine să încerc să mă gândesc la câmpii verzi cu iepuri roz până când o să am zâmbetul acela tâmp de om eliberat sau să încerc încă o dată să o ascult pe tanti aceasta scundă cu sari roz și punct roșu în frunte care cică ar fi mentorul nostru spiritual și care nu contenește să ne ofere sfaturi cu vocea aceasta enervant de calmă.

Acum, după ce ne-am golit mintea de orice gând negativ…

Iepuri verzi pe câmpuri roz și viceversa…să nu ies din idee…

 … acum trebuie să ne cunoaștem mai bine…

Super, sper că ne ridicăm și vorbim sau orice altceva că altfel nu o mai scot la capăt.

 … corpul fizic. Răsfirați-vă degetele și concentrați-vă pe energia care circulă din cel mai mic deget de la picioare până în vârful celui mai lung fir de păr.

Aici cu părul m-a lovit, cred că nu mi-ar prinde rău o “conversație” din asta cu părul meu care a suferit cele mai crunte atacuri de-a lungul vremii și acum efectele încep să se simtă. Pot să îmi dau seama de asta mai ales când o vad pe tanti cu sari roz cum își flutură pletele lungi, bogate și pline de strălucire. A fost primul (și singurul!) lucru ce mi-a atras atenția și m-a hipnotizat de cum am intrat în sală. Poate ar trebui să o întreb ce face sau cum îl tratează ca să fie așa. Mai ales că nu pare să fie chiar la prima tinerețe. Pun pariu că este vorba de un tratament holistic, străin și scump.

Revin la realitate din reveria admirativă a pletelor mentorului nostru, doar pentru a o auzi bălmăjind în continuare cuvinte ce pentru mine oricum nu au nici un sens și decid că aș fi mai câștigată dacă m-aș gândi în continuare la părul meu. Poate imi vin idei.

Să ne concentram, deci: cum mai este și cum a evoluat relația mea cu părul meu?

Încep logic pe axa istorică: eu cea de 6 ani – momentul în care peria de argint mi-a revenit ca și moștenire de familie, știti voi obiect ce se transmite din generație în generație împreună cu povesteă despre prințesa ce își peria părul în fiecare seară de 100 de ori și sfatul ca și eu să fac la fel. Și am facut așa. Sfaturile alături de legende din astea au un efect foarte puternic asupra copilelor de 6 ani. E bine de ținut minte pentru viitor. În fine, o perioadă destul de lungă mi-am periat părul de 100 de ori în fiecare seară înainte de culcare, asta până când viața și ale ei cerinte ce ridică mereu ștacheta mai sus au venit peste mine și m-au scos din tihna patriarhală în care mi-am petrecut copilaria.

A doua imagine – eu în liceu, descoperirea vopselelor, fixativelor și soluțiilor permanente care îmi promit bucle și schimbări de personalitate mereu rapide și la îndemână. Așa să fie a zis probabil atunci adolescenta de 15-16 ani către aceeași ea de 15-16 ani. Pot să bănuiesc doar că ambele fețe ale aceleiași copile au fost de acord. Sau aș putea să încerc să îmi amintesc…

Și acum, la peste 10 ani de momentul în care schimbările pareau rapide și facile (nu mă înțelegeți greșit, vorbesc despre orice fel de schimbări de la culoarea părului la forma corpului. Am trecut prin toate etapele posibile eu, corpul și părul meu.) efectele încep să se vadă, mai ales asupra părului, săracul de el: nu mai are strălucirea de altă dată, nu mai stă așa cuminte în poziția în care i se cere și dezertează mult prea des și în număr mult prea mare.

Poate că ședința asta de pseudo-yoga/relaxare/conectare cu eul interior a fost utilă la ceva până la urmă. Am decis să iau măsuri în legătură cu părul meu, să îi fac un cadou că doar la doctor nu pot să îl duc din păcate că l-aș fi dus. Am devenit ceva mai sensibilă, cred, deși pot considera că îi sunt eu doctor personal.

… inspirăm, expirăm și revenim ușor la realitate deschinzând mai întâi ochii și apoi mișcând fiecare parte a corpului încet pentru a nu provoca traume la nivel energetic …

Slavă Domnului că s-a terminat! Nebun să fie cine s-o mai întoarce la sari-ul roz cu punct roșu în frunte, dar până una-alta parcă aș întreba-o care este secretul părului ei. Nu cred că se așteaptă la asta, dar alte intrebări mai profunde nu pot să debitez acum.

Mă ridic așa încet cum fusesem sfătuită și mă apropii de ea.

-Nu vă supărași, pot să vă întreb ceva?

Un zâmbet larg și calm i se putea citi pe față și instant mi-am dat seama că urma să îi dezamăgesc așteptările. Asta este situația și cu o voce cristalină mă aud spunând:

- Ce produse folosiți ca să aveți un păr atât de frumos și sănătos? Toata ora l-am admirat.

Pot să observ zâmbetul cum se transformă în ceva nu prea plăcut. Poate puteam să omit partea cu toată ora, dar gata, a aflat părerea mea despre ora ei, nu-i nimic, măcar de mi-ar răspunde.

Cu jumatate de gură îmi spune repede:

- Nu-i nici un secret, Farmec folosesc și mai precis Gerovital Plant Tratament.

Scurt și la obiect. Apoi pot să observ o urmă de nervozitate în modul în care își strângea lucrurile și se pregătea să plece.

Am reușit, i-am spulberat și ei zen-ul obținut.

Oricum, privind strict egoist, mă bucur că este vorba despre ceva atât de la îndemână. Dacă stau să mă gândesc bine, Farmec folosea și bunica mea în fiecare seara înainte să își treacă peria de argint de 100 de ori prin podoabă capilară (de care era atât de mândră și care i-a adus atâția pretendenți la baluri, dar asta este deja altă poveste despre care vom vorbi poate altă dată). Și acum, dacă îl folosea ea atunci și compania a rezistat în timp chiar până acum cu rezultate vizibile cu ochiul liber înseamnă că merită să îi încerc și eu produsele, nu?

De aici o sa trec direct pe la farmacie unde sper să găsesc niște produse puternice pentru regenerarea și împiedicarea căderii părului (dacă o mai fi posibil) sau cel puțin încetinirea procesului și sper sa am noroc.

Pe drum, ma gândesc la părțile positive ale experienței de astăzi și trebuie să recunosc că aș putea trage câteva concluzii utile:

- sunt suficient de stresată încât să nu mai vin niciodată la ședințe de relaxare prin yoga – paradoxul fiind că îmi vine să o strâng de gât pe Elena tocmai acum când se presupune că ar trebui să fiu Zen - Tae-Bo scrie pe mine pentru următoarea sesiune de relaxare și tonifiere, nu mai fac teste din astea senzoriale;

- părul meu are disperată nevoie de ajutor și ironia sorții este că tocmai aici am aflat că ar fi bine să folosesc ceea ce se folosea și acum ani si ani – tradiția înseamna calitate, nu?

- o să testez șampoanele și serurile speciale pentru frumusețe, realizate și comercializate de compania Farmec în speranța că îmi vor face părul să aibă din nou farmec!

*Articol scris pentru proba 3 a SuperBlog 2013!