Cât de irezistibil înseamnă prea mult?

Era seară. Își îndrepta ca de obicei pașii către casă. Între timp putea să vizualizeze sclipirea din ochii băiețelului lui de 6 ani atunci când se va îndrepta alergând spre el de cum îl auzea venind. Putea chiar să simtă mirosul de mancare proaspăt gătită și să o vadă venind iubitoare și grijulie spre el să îl sărute ca în prima seară deși au trecut destui ani de atunci.

 

Dar lucrurile nu au stat mereu așa.

 

Este foarte fericit că a reușit să primească o a doua șansă.

 

În timp ce se gândește la ce a fost, ce este și ce va fi, începe o ploaie mocănească ce îl face să își deschidă umbrela și să mărească pasul spre căminul pe care și l-a dorit și încă îl are.

 

Poate să simtă un gust metalic atunci când își aduce aminte de călătoria în interes de serviciu din America, vizita din Las Vegas și cele 3 zile întregi în care nici nu a știut când s-a înserat ori când s-a luminat de ziuă. Laserele și flash-urile cazino-urilor, jocurile mecanice, black-jack-ul, bacara, ruleta; toate îl făceau să se simtă ca într-o vizită la Disney-Land și să arunce cu bani în stânga și în dreapta. Un card care rămânea descoperit nu putea decât să deschidă calea către altul ce era gata să îi hrănească viciul – pe pincipiul: ”Carpe Diem”.

 

Din fericire vizita nu a durat atît de mult încăt să treacă toate cardurile în portofoliu. O dată ajuns acasă, a intrat în panică. Erau prea mulți bani pe care nu prea avea cum să îi ascundă sau să îi pună la loc printr-o simplă răsucire de mână.

 

Pentru prima dată în viață lucrurile nu țineau de abilitatea de a îți mișca încheietura.

 

Vreo luna a tot căutat planuri pentru a ieși din gaura în care intrase. Ei nu putea să îi zică nimic, nu l-ar fi înteles. Nici nu avea cum, nici el nu se înțelegea uneori. Era dependent de un viciu invizibil și atât de prezent pentru care nu știa să existe ajutor.

 

În momentul în care începea să joace, nimic nu mai conta, sângele începea să fie pompat cu forță în corpul lui și nu putea să audă în mintea lui decât: ”Mai încearcă! Trebuie să câștigi! O să câștigi! O să vezi!”. Și el nu putea să nu asculte acea voce care rezona perfect cu voința lui. Sau poate era chiar ea cea care îi vorbea. Asta nu o să afle niciodată.

 

Același gust metalic îl poate simți și atunci când își aduce aminte de zecile de site-uri care conțin cuvinte cheie precum live casino sau câștiguri garantate însoțite de zecile de luminițe colorate ce se succedau într-un ritm nebunesc.

 

Acum lucrurile se simplifică, nu mai are nevoie decât de un cod și gata:  lumea, Disneyland-ul se află nu mai departe decât la un click distanță. Nu mai are nevoie de bilete de avion, călătorii trans-oceanice și scuze. Se poate conecta din liniștea casei lui sub pretextul că muncește.

 

Zilele treceau și el continua să joace și să piardă.

 

La un moment dat soția și-a dat seama despre ce este vorba și a pus piciorul în prag: ori ei ori jocurile și l-a lăsat singur să demonstreze că poate lupta cu dependența de flash-uri colorate și adrenalină resimțită atunci când câștigul se arată de după colț.

 

El a promis, a îngenunchiat, a rugat, a încercat și iar a încercat. La un moment dat credea că a scăpat. A încercat să îi recâștige. Îi era dor de ei. Voia înapoi sentimentul de casă, de cămin, de ei toți 3 împreună.

 

A mers la o întâlnire cu un ofițer de la bancă pentru a își re-evalua datoriile. Atunci a simțit că pământul se cutremură sub el. A fost un duș mult prea rece și l-a izbit ca și grindina fix peste față. S-a simțit neputincios, i-a părut rau și ar fi vrut din toată inima să poată da timpul înapoi. Dar din nefericire nu se putea. Planul de rambursare avea să dureze 30 de ani, practic toată perioada care îi mai rămăsese de om activ și la final s-ar fi ales fără datorii și fără nimic altceva. Doar dacă ar fi putut avea atâta rabdare…

 

Cu planul făcut, ofensiva de a își recâștiga familia a început. Ea a refuzat la început, dar într-un final s-a întors și a reînceput să aibe încredere în el. Viața era atât de frumoasă. Căminul cald care îl aștepta în fiecare seară când se întorcea de la serviciu îi făcea inima să tresalte. Era recunoscător pentru ceea ce avea, dar…

 

 Uneori, se trezea noaptea și nu putea dormi, transpirațiile reci își făceau apariția. Se ridica cu grijă din pat, își făcea un ceai și privea strada tăcuta. Era doar el cu gândurile lui.

 

Vocea îl vizita mereu. Îi era dor de lumea colorata, pe de-o parte, dar pe de alta știa cât rau îi făcuse și nu voia să repete povestea. S-a gândit să caute ajutor, dar nu știa la cine să apeleze și îi era și rușine. Nimeni dintre cunoscuți nu făcuse asta.

 

În alte nopți devenea încrezător că totul va fi bine dacă el va mai juca o singură dată și va avea noroc și va reuși să recâștige tot. Ar fi putut începe o viață nouă, de la zero, ca și cum ar rupe foaia și ar continua ”pe curat”.

 

…într-o seară nu s-a mai întors acasă. Mâncarea s-a răcit, copilul s-a dus la culcare doar cu amintirea sărutului de pe frunte primit de dimineață și soția a început pleiada de telefoane și căutări a doua zi imediat de dimineață. Toate pentru a afla sinistrul adevăr.

 

Peste o săptamană ziarele anunțau în paginile lor de știri senzaționale,  povestea unui tânăr care a pus un pariu cu viața în Las Vegas încercând să plătească datoriile acumulate tot la jocurile de noroc și n-a reușit decât să zboare de pe cel mai înalt turn direct spre trotuar.

 

A fost primul și ultimul zbor din viața lui care l-a scăpat de consecințele dependenței lui, dar a plasat-o pe umerii băiețelului de 6 ani și ai mamei lui care urmau să aspire rămășițele lor de viață și să încerce să se pună pe picioare încercând să țintească, poate, într-un viitor, fericirea.

 

Despre alte dependențe și tentații mai mult sau mai puțin (i)rezistibile ne invita să descoperim Programs4Media & RoImage în cel mai nou film ce s-a lansat în România fix acum 10 zile.

 

E drept povestea promite să fie una pozitiva, o comedie in stil american, dar eu tot sunt curioasă care este și cum este expusă povestea și sper să ajung să o văd și să mă impresioneze.

 

Până una alta vă invit si pe voi să vizionați trailer-ul filmului și să meditați la dependențele din viața voastră. Eu una încep să cred ca suma viciilor nu trebuie să rămână constantă.
 

 

*Articolul a fost scris pentru a 4-a proba a Super-Blog 2013.