sâmbătă, 21 septembrie 2013

Oda pentru libertate ... cu final confuz

          A mai trecut o saptamana si am revenit si eu articolul pe tema data, de scriere creativa cum imi place mie sa ii spun.

          Castigatoarea editiei precedente, Bianca impreuna cu Mirona a propus tema pentru saptamana aceasta, mai precis a editiei cu numarul 83 a jocului-concurs Blog Power si eu am decis sa scriu despre ea.
"Despre libertate.
  • Cât de liberi suntem?
  • Putem fi liberi cu trupul dar prizonieri cu sufletul?
  • Avem nevoie de o lume in care există libertate fără limite?"
 


          In timp ce ma gandeam la tema propusa, mi-au rasarit in cale 2 citate:
 
                    “Ordinea fără libertate şi libertatea fără ordine sunt la fel de dăunătoare.”
Theodore Roosevelt
                    “Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea.”
George Bernard Shaw
 
 
          In timp ce le citeam si incercam sa le inteleg sensurile ascunse, am realizat ca pentru mine libertatea se defineste prin 2 concepte-cheie: disciplina si responsabilitate. In lipsa lor, libertatea se transforma dintr-un dulce vis in haos.
 


          Cred ca despre libertate s-au scris mii de tomuri si s-au scurs alte sute de mii de ganduri de-a lungul timpului. Stim ca oamenii, cu cat au atasate mai multe sfori care sa ii tina intr-o anumita forma sau areal, cu atat sunt mai usor de manevrat sau de manipulat. Dar totusi ma gandesc cum am fi noi cu toate gradele de libertate disponibile. Am sti cu adevarat ce sa facem cu ele?
 
          In realitate, eu cred ca nu suntem liberi, avem vietile programate. Exista un program zilnic, lunar anual. Ne facem liste cu obiective si lucruri de rezolvat, pentru a nu uita. Ne lovim de programarea asta si la locurile de munca unde semnam condica in fiecare dimineata sau la scoala care ne asteapta cuminte sa ii ocupam bancile.
 
          S-a vrut si se vrea in continuare o uniformizare a societatii. Asta nu ar fi neaparat un lucru rau, dar depinde cine o face. Eu personal refuz sa cred in existent omuletilor in scaune cu rotile ce dicteaza cu o dunga de creion ceea ce se va intampla sau nu. Si atunci, cine ne dicteaza uniformizarea? Poate chiar noi.
 
          Adevarul-adevarat este ca nu suntem obligati sa facem nimic. Putem sa ne retragem in munti si sa traim cu strictul necesar. Eu atunci ma simt libera, când sunt intr-un punct inalt de unde privesc imensitatea lumii si imi umplu plamanii cu aer curat. Dar totusi, cati dintre noi ar face-o? Si de ce?
 
          Suntem obisnuiti de mici sa ne satisfacem nevoile de la cele de baza la cele de varf. Exista si o piramida care le creioneaza in functie de gradul de importanta. Pentru a ne simti confortabil renuntam la libertate sau o redefinim.
 
          Perfect liberi nu avem cum sa fim, dar avand in vedere ca viata este un mare compromis, putem sa decidem ceea ce conteaza sau nu pentru noi si sa ne asumam responsabilitatea pentru deciziile luate, decizii care ne definesc nivelul de libertate pe care o avem la dispozitie.
         
          Dupa cum vad eu conceptual de libertate, el poate fi impartit in cel putin 2 categorii: fizic si spiritual. Libertatea fizica este mai usor de vazut cu ochiul liber, ea implicand ingradirea spatiului sau timpului, pe când la cea spirituala lucrurile nu stau atat de simplu, ea se imparte in zeci si zeci de tonuri si nuante.
 
          Eu vad societatea umana ca un ciorchine in care fiecare om este legat de multi altii. Cu totii avem in viata noastra parinti, frati, bunici, iubiti, prieteni si tinem la ei. Ne intereseaza parerea lor, ii vrem aproape si le oferim din timpul nostru. Sentimentul este reciproc. Este mult spus prizonieri, dar suntem legati. Asta venind ca o completare la propriile noastre limite auto-impuse.
         
          Libertatea deplina nu exista, oricat de mult nu ne place noua sa credem asta. Ea este un mit. Exista intr-o masura mai mica sau mai mare, customizata pe fiecare individ si societate din care apartine.
         
         
          Au mai scris pe aceasta tema: Mirona Mitache, Ethos, Liviu Bimbea, Maria Calin, Saceleanul, Ioana S., Decanu, uries.

8 comentarii:

  1. Daca am fugi toti in munti, la un moment dat am ajunge sa ne batem pentru teritoriu. Asa ca mai bine sa ramanem liberi in vis. Oricum, e dureros momentul in care iti dai seama ca cu toata aparenta libertatii nu untem liberi de fapt.

    RăspundețiȘtergere
  2. Evident, cu muntii, dar unii aleg marea sau pesterile. Oricum asta e doar un vis si cred eu doar aparent, pentru ca retragerea asta nu poate dura prea mult pentru cei mai multi dintre noi.

    Dureroasa si nu prea, cred ca e momentul in care observi ca poti sa iti creezi si definesti propria libertate.

    RăspundețiȘtergere
  3. În munți și peșteri trăiesc pustnicii, dar nici nu sunt liberi.
    "Libertatea deplină este un mit". Dar nici măcar atât nu este libertatea. Ea este doar o iluzie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut şi felicitări! Blog-ul tău a fost premiat de către MWB în cadrul Premiilor MWB septembrie 2013! Ai primit acest premiu deoarece un autor MWB te-a recomandat datorită talentului, originalităţii, pasiunii, imaginaţiei, creativităţii şi valorii educaţionale!
    Poţi afla totul despre ce înseamnă acest premiu, accesând http://www.mostwantedblog.org/2013/09/22/premiile-mwb-septembrie-2013/
    Felicitări şi bine ai venit în MWB!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, am lasat mesaj la articolul despre blog.
      Vazusem de ieri articolul cu premiantii lunii septembrie, dar nici prin cap nu mi-a trecut sa imi caut blogul in lista!

      Ma simt onorata!

      Ștergere
  5. Citind articolul tău am avut senzația că escaladez niște piscuri montane. Aer rarefiat, schimbări de perspectivă, un sentiment cu totul diferit de monotonia orașului. Cumva, mi-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!