joi, 26 septembrie 2013

Fericirea ... aripa care vibreaza

Primul moment in care imi aduc aminte ca mi-am pus problema fericirii a fost acum ani si ani pe o plaja atunci pustie si sigura a uneia dintre statiunile de la marea noastra neagra.

A fost in vara mea de descoperiri. Fiecare stiu ca o are pe a lui.

Imi aduc aminte ca atunci un capuccino la plic si un castravete murat vandut chiar la poarta unei anumite doamne din sat ma puteau face extrem de fericita.



Definitia fericirii care mie imi place cel mai mult ar fi: "...este ca un fluture, alergi dupa el toata viata fara sa sti ca de fapt daca ai sta cuminte si nu te-ai agita ti s-ar aseza pe mana, sau poate toata placerea este chiar alergarea...".

Recunosc ca am parafrazat putin, dar ideea generala asta este.

Revenind in zilele noastre, asa simplu fara nici un buton de engage si nici un aparat de teleportare, o sa va povestesc care a fost primul meu contact cu Institutul pentru Fericire.

Cum nu sunt la fel ca ceilalti si imi place sa aflu mereu cand se intampla ceva nou sunt in cautare de informatii in orice mediu. Si mai ales cum iarna ma plictisesc nitel asa, caut lucruri de facut si experimentat. Asa am aflat, nici eu nu mai stiu cum despre seminarul despre fericire care s-a tinut in orasul meu anul trecut si la care am participat.

Pareri? Un filmulet foarte interesant, discutii pentru care mi-ar fi placut sa am mai mult timp si promisiuni-motivatoare.

Concluzia? Sunt singura responsabila pentru starea mea de fericire. Pot alege. Am aceasta putere si acest drept.

Dupa ziua respectiva am inceput sa ma gandesc mai mult la ideea si starea de fericire. Ce ma face pe mine fericita si daca fericirea este de mai multe feluri.

Ar fi momentele cand imi cumpar ceva nou. Au fost stadii din viata mea in care faceam mereu asta, dar apoi am constientizat este vorba doar de momente si apoi nimic.

Si eu ma refeream aici, in gandurile mele, la o fericire care sa persiste. Si atunci? Evident am inceput o lista care se tot mareste pe zi ce trece.

Asadar, momentele mele de fericire se refera la diminetile pe care le incep tihnit, la cestile de cafea baute cu cei mai buni prieteni, plimbarile de week-end in doi pe strazile orasului, concediile in care descoperim lumea altfel, oamenii care imi zambesc fara ca eu sa le cer asta, momentele in care fac un bine cat de mic si starile de singuratate, acelea de care ai nevoie pentru a te repune pe linia dreapta si a inainta cunoscandu-te mai bine.

Si mai presus de toate, asa ca o umbrela, fericita sunt atunci cand iubesc...

Dupa cum va spuneam, lista este in continua crestere si cum un plus de motivatie nu strica niciodata, nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut primele informatii despre prima Conferință despre Fericire din Estul Europei. Astfel am realizat ca s-au tinut de cuvant. Au promis si alte manifestari de acest fel si au reusit.

Sincer sunt tare curioasa sa merg si sa dezvolt ideea. Daca te intereseaza si pe tine poti să iei în calcul participarea la “Conferința despre Fericire" ce va avea loc în zilele de 5 și 6 Octombrie și promite ca prin atelierele și oamenii care vor vorbi acolo să fie o sursă de inspirație, un ajutor în descoperirea adevăratelor motive de fericire pentru fiecare dintre noi si de ce nu, cresterea indicelui de fericire pe cap de locuitor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!