Frunza galbena, ceas desfrunzit

Nu stiu daca este doar o faza sau intram cu pasi mici si pe repede inainte in toamna, dar atunci când imi arunc un ochi pe fereastra asa mi se pare.

sursa: Simon Howden/freedigitalphotos.net

Iubesc deopotriva toate anotimpurile, au avantajele si farmecul lor, dar in fiecare an de când pot sa imi aduc aminte ma apuca o stare de tristete dupa 15 august când vad primele frunze galbene.


Toamna vine la pachet cu melancolia si eu ma pregatisem sufleteste pentru ea abia pe la inceputul lui octombrie, am decis eu mai demult ca septembrie este luna de vara si voi putea purta inca sandale (sic!). Adevarul adevarat este ca azi si ieri nu m-a lasat sufletul sa nu reinaugurez pantofii si tanjesc dupa un sacou sau bluzita dimineata.

Tot ce pot sa sper este ca am primit doar un anunt si zilele insorite vor continua.

Totusi, cum eu incerc sa vad mereu partile bune, observ ca astept toamna pentru:

- week-endurile petrecute la plimbari prin padure inotand in frunze de toate culorile;

- tablourile nebune pe care le putem observa la munte;

- mirosul de dulceata si zacusca;

- pentru diminetile in care te pisca un pic frigul si aerul pare mai curat (chiar si in Ploiesti);

- spectacolele de la teatru si filarmonica;

- mere, pere, gutui si sa nu uitam aromatul dovleac;

- un ceai savurat pendelete cu o carte buna in mana.