Pagini

marți, 20 octombrie 2015

Poate ca...am uitat sa scriu


          Mi se preumbla ideea aceasta prin minte. Adevarul adevarat este ca idei am, vreau sa impartasesc cu voi multe si mi le notez acolo intr-un coltisor al mintii mele, dar apoi imi zambeste puiul de om si uit tot. Ii dedic tot timpul si totusi parca nu este destul.


          Stiu, incet-incet o sa ne separam un pic noi doua si o sa imi reiau si eu un pic din independenta de mult uitata, dar pentru moment ma bucura nespus sa ii caut lucrusoare pe care apoi sa i le spal si sa i le calc si sa i le aranjez cu grija in comoda sau pur si simplu sa o aud gangurind, vorbind cu mine, impartasindu-mi mie opinia ei despre lumea aceasta noua in care a intrat vrand-nevrand.



          O buna perioada de timp m-am luptat cu zecile de idei ce se bateau cap in cap despre cum ar trebui sa fie si apoi am renuntat si am decis doar ca o sa fie, si o sa fie perfect.


          Duminica ne-am purtat in 3 pe deal la Fantana cu Cires in Campina si n-am putut sa nu observ cat de cochet este oraselul acela. Candva visam la o casuta mica-mititica pe una dintre strazile lui cochete, dar momentan casa o am pe strazile altui oras, totusi nu pot sa nu ii admir aerul de fiecare data cand ne purtam pasii pe acolo. Ce mi-a placut cel mai mult acum a fost multitudinea de terase ale cofetariilor, locuri tihnite imi pareau mie unde puteai sa bei un suc si sa savurezi o prajitura. Lumea parca avea alt timp. Totusi, noi am decis sa ne clatim privirea cu verdele (inca) al padurii si sa urcam pe deal. Tot atunci am decis ca ar fi trebuit sa facem mai des aceste lucruri, dar timpul nu ne este cel mai bun prieten in ultima vreme.

          Ma gandesc de mult la o postare care sa se numeasca "Poate ca" si imi imaginam ce ar fi trebuit sa contina, dar am decis ca imaginarul este uneori superflu si nu merita.


          Ma gandesc din ce in ce mai serios si sa abandonez blogul acesta si sa incep un altul care sa fie doar personal, fara picior de advertorial sau nimic comercial si totusi nu stiu daca as reusi.


          Acum gatesc cartofi dulci la cuptor si imi admir copila ce doarme. Imi doresc sa doarma cel putin inca o ora. Asa as avea si eu timp de un pic de sport. M-am apucat de saptamana trecuta de 30 Days Shredd. Apucat este un mod de a spune pentru ca am facut doar de 2 ori. Atat mi-a permis timpul.

          Poate ca, daca ar mai dormi inca o ora as reusi sa si finalizez hainele de calcat sau sa dau cu aspiratorul si sa sterg praful si poate ca s-ar opri si ploaia si am reusi sa iesim la o plimbare pe strazi.

V-am spus ca imi este dor de oras si libertate?

Un comentariu:

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!