marți, 16 septembrie 2014

Insula


Contrar aparențelor, nu este vorba despre una dintre destințiile de concediu pe care le-am ales vara aceasta. De fapt pot să număr pe degetele de la o mână momentele când m-am aflat pe o insulă, deși ideea nu îmi displace și dorința mea secretă este să le iau la rând pe cele grecești și să le descopăr în detaliu.

Totuși, astăzi vreau să vă vorbesc despre o carte ce poarta numele ”Insula” și este scrisă de o autoare de best-seller-uri, binecunoscută în America și prea puțin la noi, pe numele ei: Elin Hilderbrand.

Trebuie să recunosc că am cumpărat cartea fără a avea vreo așteptare măreață din partea ei, mă așteptam la un siropel ușor și atât, doar eram și eu în vacanță, dar am descoperit o carte care m-a fascinat.

Pe scurt, este vorba despre o insulă unde se află o casă de vacanță nefolosită de mult prea mulți ani, casă ce își trăise zilele de glorie și acum își aștepta parcă sfârșitul, dar habar nu avea ce urma sa o aștepte în vara poveștii noastre.

Mi-a plăcut faptul că nu există o rețetă minune, gen: el o cunoaște pe ea, trec ei prin câteva încercări și ajung să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. Nici pomeneală.

Avem două generații de surori care trec prin momente de răscruce din vața lor și decid că este timpul pentru simplitate, așa că aleg să se retraga la casa de pe insula Nantucket. Casa fusese construita de bunicii lor ca un prilej de a vorbi mai mult si de a trăi cât de simplu cu putință: nu avea apă caldă și nici semnal la telefonul mobil, iar energia electrică era produsă de un generator, dar avea marele avantaj de a se afla foarte aproape de mare și de a putea opta pentru oricare dintre plajele insulei fără a fi deranjate de cineva.

Astfel luna ce inițial părea fără de sfârșit începe să se scurgă încet și apropierea dintre Birdie, cele două fice ale ei (total diferite în aparență, dar atât de asemănătoare în esență): Tate și Chess, precum și sora lui Birdie, mătușa fetelor India duce la aduceri aminte. Pe alocuri, mi s-a părut aproape o ședință psihologică. Fiecare dintre ele pierduse pe cineva sau ceva pe parcursul vieții și reușiseră să ascundă atât de bine suferința, dar aceasta apare la suprafață acum tocmai pentru a duce la vindecare.

Acțiunea ajunge la cititor prin 4 oglinzi diferite, perspectivele celor 4 femei:

  • Birdie, femeia casnică, mamă a două fete de mult pe drumul lor și soție de om bogat, proaspăt divorțată la 50 și ceva de ani și în căutarea sensului vieții de acum înainte și a unei alte jumătăți - totul însiropat de regretele tinereții;
  • Tate - în aparență, carierista convinsă - free-lancer în domeniul IT-ului care avea magia tastelor la degetul mic si un ritm de rock ce se revărsa din căștile ce formau parcă o barieră, în esență - este vorba despre o fată foarte sensibilă care nu își dorește altceva decât o familie, iubire și un loc al ei. 
  • Chess - fata care are tot: un job de vis si bine-plătit, un logodnic desprins parcă din pagini reviste și o nuntă cu fast ce urma se aibă loc în câteva luni - toate astea, doar în aparență pentru că evenimentul ce declanșează toată acțiunea cărții este decizia total neașteptată a lui Chess de a nu se mai mărita cu logodnicul ei;
  • India - mătușa fetelor și sora lui Birdie - a trecut și ea prin pierderea soțului - artist plastic neînțeles care decide să termine socotelile cu viața lăsând-o pe ea să crească doi băieți și să încerce să supraviețuiască. Iarăși aparența și esența se învăluie. India pare o supraviețuitoare în adevăratul sens al cuvântului - profesor de artă la o facultate cu prestigiu cu o viață mondenă ocupată și colorată, totuși aparențele ne păcălesc mereu.

Nu am vrut să povestesc subiectul și am decis să fac doar o creionare a personajelor, asta tocmai pentru a nu spune povestea ci a vă lăsa pe voi să o descoperiți.

Nu știu dacă s-a făcut vreun film inspirat din roman, dar ar trebui.

Elin alături de fiica sa
Recent, am început să caut pe internet informații despre scriitoare și am aflat de ce descrierile sunt atât de reale: ea trăiește pe insula aceea, de unde își scrie romanele și își crește cei 3 copii. Practic, nu scrie decât despre ceva atât de cunoscut.

Mi-ar fi plăcut să găsesc și alte traduceri în română ale celorlalte 12 cărți scrise și publicate de ea, dar din nefericire nici o librarie online nu le are disponibile.

Totuși, eu vă invit să citiți despre insula lui Elin, mai ales că merge savurată într-o după-amiază lenesă și însorită de toamnă, alături de un ceai parfumat.

* Recenzia participă la concursul organizat de Blogwin, unde sper să câștig cartea Căutând-o pe Alaska de John Green.

2 comentarii:

  1. Nu am citit cartea, ai realizat i recenzie foarte buna, cu multe note personale.Succes in concurs!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca iti gasesti timp, sa o citesti asa cum am zis mai sus la umbra unei cesti de ceai parfumat. Merci de comment. Sa fie...

      Ștergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!