luni, 14 aprilie 2014

Și a fost pauză...

sursa foto: tharkul/freedigitalphotos.net
În ultima vreme, deși mi-am vizitat blogul și am mai comentat/citit pe ici pe colo, pur și simplu nu am putut răspunde acelui impuls care îmi spunea: scrie!

Într-un mod ironic, ultima postare a fost cea cu titlul: ”De ce scriu”.

Adevărul este că în timpul ce s-a scurs de pe 24 martie și până acum s-au petrecut multe lucruri și viața reală a contat mai mult, totuși, trebuie să recunosc că de scris mi-a fost dor, doar că nu am putut găsi acea tihnă care să îmi permită să o fac.


Am semnat contractul de vânzare-cumpărare și am eliberat apartamentul. Nu știu câți dintre voi ați făcut asta până acum, dar mie nu fizic mi s-a părut greu, ci psihic. Mai precis faptul ca două săptămâni am trăit într-o harababură și mereu cu gândul că mai trebuie să împachetez ceva.

Acum că ne-am mutat, lucrurile au început să se reașeze pe făgașul normal.

Mi-am propus șă îmi triez hainele cu această ocazie și să dau din ele fără milă. Deși, lucrul ăsta s-a întâmplat într-o oarecare proporție, trebuie sa recunosc că nu cred că o să reușesc sa le dau de Paște, dar nu îmi fac griji, nevoi sunt mereu, nu doar de sărbători.

Pentru că am vorbit de sărbatori, trebuie să recunosc că le aștept pentru liniștea pe care o aduc cu ele și de care am atâta nevoie, așa înainte de a începe nebunia cu construcția propriu-zisă.

În rest, ne plimbăm mai puțin ca în alți ani și mult mai aproape, dar încercăm să păstrăm nivelul de activități noi la un nivel acceptabil, astfel încât să nu simțim că trece timpul degeaba pe lângă noi.

În ultimele 2 week-end-uri am fost prin București, la SMAEB, Ikea, Opera si muzee și o să vă povestesc pe șleau și fără grabă despre fiecare.

Am început o carte polițistă islandeză și pot spune că m-a prins. Este scrisă de Yrsa Sigurðardóttir și mi-a adus aminte de concursul Kadiei și parcă mi-ar mai fi dor de un concurs cu indicii si cărți.

În bucătărie, mi-am propus să experimentez mai mult și așa s-a nascut micul dejun de azi: hrișcă fiartă cu miere și fructe și a fost interesant. Săptămâna asta vreau să țin pe cât posibil post (deși azi am mai gustat 2-3 picături de lapte în cafea, mâine sper să nu se mai întâmple).

Trebuie să mă apuc de alergat, în orice ritm, doar să alerg căci pe 26 aprilie o sa fug în culori și abia aștept.

În pauza asta de scris care parcă m-a adus într-o stare un pic ruginită și m-a scos din ritm am aniversat un an de când am blogul, o sa revin cu un articol cu cifre ( nu de alta, dar le iubesc prea mult :D), dar până atunci, vă invit să recitiți primul articol apărut aici pe 27 martie 2013 și intitulat sugestiv: ”Anul schimbării” - exemplul cel mai clar că este uneori deajuns doar să vrei.

Cu acestea fiind spuse și gheața spartă și cercul spart o să revin cu articole (sper eu) la fel de dese ca și mai înainte.

Am în minte un plan si câteva ciorne începute și asta ar trebui să mă țină pe linia de plutire.

Fiind luni, eu zic că este timpul perfect pentru nou, așa că la cucerit lumea cu noi!

4 comentarii:

  1. Bine ai revenit, Raluca! Rabdare si succes in tot ce ti-ai propus.
    Vai, ce fain suna cursa aia in culori! Nu-i asa ca faci poze sa vedem si noi? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci Iuliana. Bine-inteles ca voi face poze sau voi fi pozata la cursa in culori, eu una abia astept, am luat biletele din ianuarie :D!

      Ștergere
  2. Si eu ma adun greu pentru scris. Cred ca primavara e de vina si multele treburi din perioada asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O fi primavara de vina pentru cheful nostru variabil, dar eu am zis ca a fost, deci nu mai este, asa ca voi scrie, cat de cat constant! :D

      Merci de vizita!

      Ștergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!