Omul care a văzut moartea

sursa foto

Având în vedere cele scrise aici la începutul anului, am luat taurul de coarne și am re-început să merg la teatru și tare bine este.

Astăzi, vreau să vă povestesc despre o piesă văzută undeva în luna martie la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești. Piesa (am aflat de pe internet ulterior) a căpătat viață sub condeiul lui Victor Eftimiu, un om care a scris nu mult, ci imens: 140 de volume, 40 de piese, 200.000 de versuri, 5.000 de articole literare şi a ţinut 1.000 de conferinţe publice. Comedia a fost jucată pe diferite scene de teatru din toată țara pe parcursul anilor și la Ploiesti a cunoscut căldura publicului, anul acesta, sub regia lui Cristi Juncu.

Mărturisesc că alegerea a fost determinată de titlul piesei, care mi s-a parut interesant și m-am aruncat cu capul înainte și nu am regretat nici o clipă alegerea făcută.

Pe scurt este vorba despre un om care a ajuns la concluzia că viața nu i-a dăruit absolut nimic și decide după câteva încercări de a își găsi scopul în viață, să pună un punct mare poveștii lui printr-o săritură în gol ce avea ca scop propriul înec.

Norocul sau ghinionul lui sau al celorlalți, este că se găsește fix în acel moment un bine-făcător ce îl salvează.

O sa descoperim ulterior că motivele au fost mai mult politice decât provenite din suflet, dar rezultatul scuză intențiile, nu?

Continuarea piesei este un joc între forme și fond, o luptă între identități și aparențe.

Nu vreau să spun prea multe și sper ca titlul și putinele cuvinte pe care le-am așternut aici să vă fi motivat suficient de mult încât să cautați piesa și să o vizionați.