Lacrimi de crocodil

Mergea agale pe cărarea pe care pornise acum niște ani. Totul în jur se schimba ritmic și cu viteza broaștei țestoase de Galapagos.

Uneori se uita în stânga, alteori în dreapta și peste tot nu vedea decât aceleași peisaje, aceiași oameni, aceleași energii.

Evident, era în căutarea a ceva. Știa exact ce vrea, cum arată și de ce trebuie să-l găsească, însă barierele nu conteneau a i se așterne în cale.

Lumea îi părea prea des un cilindru fără de ieșire.

Uneori, doar pentru a își muta gândurile de la problemele fără de rezolvare, se vedea pe ea - cea care a fost: un copil fericit într-o lume colorată fără altă grijă înafară de a desena cu creta pe asfalt forme ce apoi se trezeau la viață și se luau de mână alergând fix în conturul pe care ea li-l hărăzise.

Atunci avea șiragul - unicul ei cadou de la mama pe care nu a apucat să o cunoască, amuleta ce o proteja de rău și îi lăsa creta și culorile pentru a își concepe viața.

Apoi a venit ziua aceea. Lumina nu s-a arătat la față și oamenii erau prea posomorâți. Știa că se va întâmpla ceva rău, doar că nu știa ce.

Inevitabilul s-a produs. Întunericul i-a furat simbolul binelui și sentimentul de siguranță: a rămas fără amuletă și a fost aruncată în cilindrul aparent fără de sfârșit doar pentru a căuta zadarnic lumina oglindită în cristalele lacrimilor de crocodil.

Atunci când le avea, le denumise pe fiecare într-un fel special și oamenii din jur îi spuneau povești însiropate și cu aromă de scorțisoară.

Acum, știe că are un singur scop: să își revendice ceea ce este al ei de drept, pentru a deveni ceea ce i-a fost promis atunci când s-a facut separația și sacrificiul.

Lacrimile de crocodil îți vor ține loc de mamă și de tată, dar tu ne vei duce spre o lume mai bună, îi spunea adesea bătrânul șaman.

Mergea și azi în cerc și în cilindru. Dimensiunile își pierduseră esența, dar azi a văzut curcubeul și a știut ca este aproape de ele.

Problema este doar că nu poate ști la ce să se aștepte.

La lumea cu cretă și forme colorate, clar nu are cum să se întoarcă și viitorul nu poate ști ce îi rezervă. Atunci poate este mai bun cilindrul?

Frica o paralizează adesea, dar în adâncul sufletului știe că nu se poate ascunde, are prea mult nevoie de căldura și armonia culorilor.

Curcubeul este doar primul pas, al câtălea va fi oare găsirea șiragului fermecat, plâns cu lacrimi de crocodil?

*Povestea este doar o psi-luneală ce s-a țesut pornind chiar de la titlul ei. Pe aceeași temă, dar în mod sigur diferite, puteți găsi alte împletiri de cuvinte la psi în tabel.