sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Duzina de Cuvinte: Fuga spre OM


Evenimentele vieţii se desfăşurau într-un ritm mult prea rapid pentru ca ea să le poată percepe şi înţelege adevăratele sensuri. Închidea adesea ochii sperând că totul va reveni la simplitatea atât de liniştitoare şi familiară.

sursa
La un moment dat a decis să le lase lor totul și să fugă, plină de exasperanțe, printre cotloanele grădinii plină de mistere.

Din când în când, un psiriduș îi ieşea în cale, dezvăluindu-se aşa cum doar ei știu să o facă: zglobiu şi plin de energie. Încerca atunci să îl evite elegant, dar fără a îl supără.

Unii îi scoteau limba, alţii îşi fluturau degetele în aer, iar ceilalţi se prindeau de caneluridă şi încercau să o atace aşa, direct și din plin.

”Fuga este sănătoasă” obişnuiau să spună oamenii din trecut, poate un pic ruşinoasă, dar în mod sigur sănătoasă. Pe aceste premise, ea alerga şi simţea cum împinge pământul iarnarcotic cu fiecare pas.

În general vrem să ajungem undeva, avem un punct terminus. Oare şi ea avea aşa ceva? Crezi tu, dragă cititorule, că îşi făcuse vreun plan în momentele dinainte, acelea în care privea viaţa doar prin spatele pleoapelor închise?

Trebuie să îţi mărturisesc că nici eu nu ştiu. Eu nu pot decât să îţi dezvălui evenimentele aşa cum s-au întâmplat. Totuşi, nu vreau să te mint, uneori mai ieşim la o cafea împreună şi îmi mai povesteşte despre dezmâţ-ul ce ce instaurează fără milă în mintea ei parcă tot mai des în ultima vreme.

Prima oprire a fost atunci când n-a mai simţit nici un pas pe urmele ei și și-a permis luxul de a îşi trage sufletul. S-a oprit chiar în dreptul venerabilului vienelar vopsit în culori de pastelate de acadea.

I-ar fi făcut o poză dacă nu s-ar fi interzis folosirea aparatelor care captează realitatea.

Urma interzicea amintirilor şi ei îi era groază de asta. Poate chiar acesta era motivul pentru fuga ei sau, poate, pur și simplu, acum a fost prea mult: picătura din paharul ei cu apă, mult prea plin.

Ar fi făcut orice să nu piardă acele senzaţii din copilărie: căldura îmbrăţişării de mama, a tatălui iubilură şi momentul în care a fost salvată de curcosaur din văztuneric. Atunci erau timpurile în care se putea baza pe ceilalţi şi asta n-ar vrea să uite în veci, îi plăcea la nebunie senzaţia de a face parte dintr-o comunitate, de a avea rude şi prieteni care să o susţină la greu şi la bine şi cu care să schimbe o vorbă. Aceste momente le voia înapoi și si-a promis că va face totul pentru a re-aduce normalitatea ei în prezent.

Astăzi, olimpotab-ul le modifică conversaţiile astfel încât să fie hiper-eficiente şi productivitatea să crescă până la 1000% şi apoi să se întoarcă în cocoanele lor călduţe în care se încărcau asemenea bateriilor cu energie pentru următoarea zi de eficiență.

În secret, l-a văzut pe asigurmand. Nimeni nu mai ştia ce face el, îl considerau un paria al societăţii şi îl internaseră la spitalul unde mergeau elementele ce refuzau să se mai încarce în cocoane. Ştia că doar el îi poate spune soluţia. Ştia că trebuie să caute ceva, dar nu ştia ce, cum şi de ce.

Conversaţia lor a fost mai mult telepatică, prea puţine cuvinete (de mai multe nu aveau nevoie) şi mai multe gesturi.

Într-un final a putut să afle de corolarma de sidef pe care o putea găsi doar la capătul grădinii blestemate. Avea multe piedici de trecut, dar o dată găsită, ea putea să schimbe sensul omenirii și să reajungă la OM.


Eu m-am jucat astăzi cu duzina de cuvinte, dar n-am fost singura. Dacă vrei să descoperi alte jocuri, te invit la psi. Desigur, ești liber să te joci și tu și să înscrii rezultatul în tabel pentru ca toți să ne putem bucura alături de tine.

8 comentarii:

  1. Fără amintiri suntem doar nişte fugari prin viaţă, sau mai bine spus printr-o realitate fără culoare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si totusi amintirile ne ingreuneaza si ne fac fara valoare pentru lumea eficientei maxime spre care ne indreptam sau un fel de sclavagism modern!

      Ștergere
  2. Ai fi putut folosi un aparat care capteaza irealitatea ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate o sa folosesc si din acela, astept alete duzini cu spirit de joaca sau poate psirit :D

      Ștergere
  3. Hmm, aparate de captat realitatea...interzise. Eşti sigură că povestea ta e imaginară? Simt cum ne pierdem de lucrurile simple zilnic, şi că îmbrăţişările şi contactele cu cei dragi sunt .....doar la un like distantă! Frumos ai scris!

    RăspundețiȘtergere
  4. Tocmai ca nu sunt sigura si ideea de la un like distanta ma sperie ingrozitor.

    Probabil de aceea nici n-am deschis decat sporadic laptop-ul de sarbatori!

    RăspundețiȘtergere
  5. Și zi așa...ieșiți la o cafea împreună, dar nu ne zici toate...dedesubturile irealității. Hmmm...

    :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai, tocmai de aceea va las sa mai asteptati, poate va urma o continuare sau poate irealitatea nu se vrea cunoscuta! :D

      Dar, cafeaua a fost buna, neagra si tare, parol!

      Ștergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!