Tu cui ai multumi pentru ceea ce esti?

M-am tot gândit dacă există în tradiţia noastră neaoşă românească o sărbătoare sau un prilej dedicae mulţumirii şi n-am găsit.

Am zis atunci că el ar trebui inventat.

Nici acum nu am idee care ar trebui să fie ocazia, dar cred că pentru moment şi în lipsa de alte idei ar fi bine ca anul ăsta să mulţumim chiar acum, înainte de Crăciun.

Sunt sigur că există în viaţa tuturor momente ce întorc drumul la 180 de grade dând cu totul alt sens existenţei şi oameni care au stat în spate să ne ajute să facem pas după pas cu grijă şi cu graţie, urmărindu-ne atunci când ne clătinam dar totul din umbră.

Scopul?

Definirea noastră că oameni capabili să fim, să facem, să putem și să reinventăm realitatea după bunul nostru plac.
Din fericire pentru mine fac parte dintre acei oameni pe care soarta i-a vrut pe această lume doriţi şi ocrotiţi, uneori prea mult, alte ori prea puţin, dar mereu ocrotiţi.

Da, astăzi vreau îmi arăt recunoștința față de toți cei cu care mi s-au intersectat drumurile şi au reuşit să mă facă să cotesc chiar şi cu un grad spre definirea omului care sunt acum.

Mai vreau să mulţumesc şi celor ce vor veni cu acelaşi scop conştient sau inconştient în viitorul meu.

Până la urmă toţi suntem ca nişte atomi în permanentă mişcare elipsoidală şi ciocnirile creează acea eliberare şi transfer de energie ce ne ajută să ajungem acolo unde nu ştim încă, dar trebuie.

Mă gândeam acum mulţi ani să fac un arbore genealogic şi n-am renunţat la idee. Fiecare persoană înrudită cu mine, al cărui ADN s-a împletit mai mult sau mai puţin pentru a îmi forma mie propriul şir concatenat ar putea fi un globulețe în brăduţul mulţumirii.

Revenind la gânduri mai terestre, vreau să încep lanţul mulţumirilor cu părinţii mei, cei ce mi-au dat viaţă. Le mulţumesc pentru tot ce au făcut pentru mine şi pentru că m-au suportat şi mă suportă în continuare şi m-au vegheat mereu din umbră lăsându-mă să îmi duc propriile bătălii.

Am primit mai multe lecţii de viaţă decât ar fi cuviincios să aştern aici în văzul lumii. Le păstrez în tihna persoanei mele şi poate vor lua vreodată calea unui jurnal personal.

Acum, lanţul mulţumirilor deschis, te invit şi pe tine, cititorule, să intri aici şi aici și să utilizezi interfaţa pusă la dispoziţie de KanalD: Bradul mulţumirilor, pentru a îți arăta recunoștința pentru persoana sau persoanele pe care viaţa ţi le-a pus în cale pentru a te influenţa într-un mod pozitiv.

Şi mai votez şi pentru o zi a mulţumirilor, care o dată pe an ar fi mai mult decât terapeutică!

*Text scris pentru o campanie Blogal Initiative, dar şi o provocare de a îmi deschide sufletul utilizând “clapele” tastaturii.

P.S. Îmi sunt palmele umede de emoţie!