Într-una din clasele de liceu am fost invitaţi să ne alegem orice tema şi pe baza ei să construim un proiect. Complicat, extrem de complicat. Cele mai grele teme sunt acelea în care ai toată puterea de decizie şi limitele nu există.
 |
| Peisaj tematic de iarna |
Tema noastră (lucram în echipă) a fost despre muzee. Practic ne doream să prezentăm oferta prezentă în Ploieşti şi în judeţul Prahova astfel încât să fie mai atractivă pentru tineri.
Am parcurs atunci etape întregi de documentare şi am vizitat aproape toate muzeele din împrejurimi, unul însă mi-a scăpat şi a tot continuat să îmi scape printre degete: Muzeul Cinegetic de la Posada.
Probabil, datorită faptului că este atât de aproape şi de în drumul meu sau poate că aşteptam să se reinventeze pentru a îl descoperii.
Recent, am aflat de la o prietenă că muzeul s-a îmbrăcat în haine noi şi a căpătat şi un sistem audio care “se aude ca în pădure” aşa că într-o dimineaţă însorită de toamnă am pornit în plimbare până acolo.
Poziţionat mai mult decât convenabil în localitatea Posada pe DN1, muzeul poate constitui oricând o pauză din drumul extrem de aglomerat de la și spre munte.
Ansamblul de clădiri a aparținut familiei Bibescu şi încă dinainte de a intra în muzeu te impresionează prin mister pe care decizi să îl dezlegi de îndată ce ai ocazia. Este adevărat că le poţi admira doar de afară, dar te face să îţi pui câteva întrebări în legătură cu personalitatea oamenilor care l-au construit sau au locuit acolo.
După o scurtă plimbare prin parc şi periplu istoric, ajungem la uşile muzeului care se desfăşoară pe 3 etaje, impartite în mai multe săli ce conţin tablouri tematice, trofee vânătoreşti şi arme folosite în diverse etape ale timpului.
Practic, muzeul îşi doreşte să răspundă la două întrebări: ce animale trăiesc în pădurile ce ne înconjoară şi cât de multe putem afla despre modul lor de viaţă, precum şi ce este vânătoare şi de ce este considerată ea o artă. Între noi fie vorba, eu zic că o face destul de bine.
În timpul vizitei, eu am parcurs în tihnă fiecare încăpere şi am încercat să cuprind cât de mult am putut din informaţiile puse la dispoziţie lângă fiecare exponat, dar un copil de un an şi un pic ar rămâne impresionat de faptul că se află atât de aproape de animale şi ar vrea să meargă cât mai aproape de ele şi probabil şi-ar “obliga” părinţii să petreacă mult mai mult timp în muzeu, probabil chiar o zi întreagă.
Interesant este tot muzeul, dar mie personal mi-au atras atenţia masa cu scaune confecţionate din piele de elefant aflată la etajul 2 şi expoziţia de iarnă ce te face să îţi imaginezi zeci de poveşti cu personaje necuvântătoare care se află la acelaşi etaj.
Concluzia vizitei a fost impresia plăcută pe care mi-a lăsat-o un muzeu care îşi doreşte să fie în pas cu vremurile şi alege să se reinventeze în permanență, aşa că eu zic că merită să va scoateţi iubita sau familia în vizită la Muzeul Cinegetic Posada, despre care sunt convinsă că pregăteşte în permanentă noi surprize şi provocări publicului, astfel încât la fiecare vizită să îl descopere în haine noi şi prezentabil.
Totuşi, pentru a îi afla programul şi expoziţiile temporare găzduite, eu zic că ar fi util să aruncaţi o privire pe site sau pe pagina lor de Facebook.
Voi aţi alege un muzeu pentru a vă petrece o după-amiază de week-end relaxantă? Ştiaţi de Muzeul Cinegetic de la Posada? L-aţi vizitat sau aţi intenţiona să îl vizitaţi? Mi-ar plăcea mult să vă aflu părerile în sensul ăsta.
În continuare vă invit să vizionați câteva din pozele pe care le-am făcut în Muzeul în acea zi de toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!