Cutia cu scrisori

Deşi sfârşitul de săptămâna care a trecut a fost frumos şi plin de soare, eu mi-am petrecut o ora sau două din după-amiază de duminică biscuind un ceai şi căutând prin cutiile unde îmi ţin (încă) scrisorile primite de-a lungul timpului de la prieteni din diverse colţuri ale ţării sau ale lumii. Este aşa ca o colecţie mică de amintiri.

De data aceasta, tot ordonând şi aranjând bucăţile de hârtie, am dat peste o scrisoare nu foarte veche. Era de la Valentina, o foarte bună prietenă de-a mea din perioada studenţiei.

În timpul primului an de facultate, Valentina a tot căutat să facă şi altceva. S-a înscris în diverse asociaţii studenţeşti şi tot cauta aventura şi acel ceva nou.

La un moment dat am participat amândouă la o prezentare susţinută de o firma de turism, îmi aduc aminte de parcă ar fi azi. Reprezentanţii CND Turism, toţi plini de entuziasm şi cu un mare zâmbet pe buze veneau să ne prezinte programul work and travel.

Eu am fost sceptică şi n-am intrat în joc, poate era şi teamă de ceva nou la mijloc sau poate nu era momentul pentru mine, dar Valentina a zis da din prima cu entuziasm. Astfel a început aventură ei americană.

Au urmat zile şi săptămâni de întocmit dosarul, găsit finanţare şi participat la târgul de job-uri. Dar paşii i-au fost îndeaproape urmăriţi de organizatorii programului din România şi într-o zi însorită de iunie am condus-o la aeroport.

Ce a urmat a fost poezie, dar mai bine o las pe ea să va povestească totul prin intermediul scrisorii pe care am recitit-o astăzi cu mare drag.

Dragă Raluca,

Sunt în Statele Unite de mai bine de o lună. Am tot vrut să îţi scriu din primul moment în care am pus piciorul pe pământul american, dar lucrurile au început să se desfăşoare atât de rapid încât am preferat să le trăiesc şi să le imortalizez atunci când timpul îmi va permite asta.

După cum şti, încă dinainte de momentul în care am plecat din ţară aveam asigurat un job work and travel şi vorbisem cu ei să mă aştepte la aeroport.

Trebuie să îţi mărturisesc cum că aveam ceva emoţii că nu o să se întâmple aşa ceva (eh, neîncrederea, bat-o vină!). Din fericire, nu a fost cazul, i-am găsit pe angajatorii mei cu o pancartă în mână, aşa cum discutasem.

Job-ul meu este de casier la Parcul Naţional Yellowstone – primul şi cel mai mare parc naţional din lume şi jur că nu aş fi putut găsi ceva mai fascinant şi de aceea ţin să îţi povestesc câte ceva despre el.




A fost înfiinţat în anul 1872 şi numele lui înseamnă “răul care izvorăşte din piatră galbenă” – denumire ce aparţine indienilor Minnetaree.

Se află situat în inima Munţilor Stâncoşi pe teritoriul a trei state: Wyoming, Montană şi Idaho şi ocupă o suprafaţă de aproape 9 hectare. Eu stau în Wyoming, stat ce găzduieşte şi cea mai mare suprafaţă din parc.

Locul este o adevărat delectare pentru orice iubitor de munte şi de natură. Cuprinde numeroase fenomene geotermale: gheizere, izvoare termale, vulcani noroioşi şi mofete, precum şi un vârf vulcanic – Vulturul (3419 m.). În ghidurile pe care le avem la vânzare la ghişeul unde îmi petrec eu zilele se povesteşte despre cele 4 mari puncte de interes turistic: Marele Canion al răului Yellowstone, Izvoarele termale ale mamuţilor, gheizerele pe care le poţi întâlni la tot pasul şi Lacul Yellowstone, iar dintre animalele care trăiesc neîngrădite aici se pot întâlni bizonul, urşii grizzly şi lupii.

Înafara de faptul că sunt super-entuziasmată de tot ce am găsit, vreau să îţi spun că mă bucur pentru că am putut experimenta primul meu job aici, nici o zi nu seamănă cu altă şi am cunoscut oameni cu adevărat frumoşi pe care mă pot baza şi mai cred că drumul meu în viaţă trebuie să meargă pe latura asta a turismului şi a creativităţii.
Să îţi mai povestesc ceva: într-o seară în timp ce îmi făceam rondul obișnuit prin zona mea de parc, am început să culeg flori şi frunze uscate – un fel de imortele de la noi şi câteva pietricele; în aceeaşi seară cu un pic de scotch şi câteva coli de carton special, am conceput vreo 12 felicitări pe care a două zi le-am expus spre vânzare. Ce crezi? S-au dat în primele două ore.

De atunci fac asta de câteva ori pe săptămâna şi am devenit o mică celebritate locală.

Asta este un alt lucru pe care l-am învăţat despre America şi pe care vreau să îl aduc cu mine şi în ţară: este important să valorificăm tot ce avem, fiecare calitate poate fi importantă la un anumit moment dat, chiar dacă noi nu îi prea acordăm atenţie. Încercarea moarte n-are!

În altă ordine de idei, să îţi povestesc despre călătoria pe care am făcut-o într-un week-end prelungit.
Ei bine, ne-am strâns vreo 4, toţi cu rucsacul în spate şi am plecat spre cucerirea marelui măr sau a New York-ului. Citisem mult despre oraşul asta şi aveam impresia c ail cunosc prin intermediul nenumăratelor filme şi a serialului Sex and the City, dar îţi zic sincer atunci când ajungi aici trebuie să uiţi tot ce ştiai dinainte.

Totul e mult mai mare decât îţi poţi imagina, şi maşini şi şosele şi totul e şi mult mai verde şi la fiecare pas te aşteaptă câte un parc pe aleile căruia găseşti mereu oameni care fac jogging.

Am călătorit cu faimosul metrou new-yorkez şi mi-am clătit ochii prin vitrinele magazinelor de renume. Evident că mi-am promis că la un moment dat o să revin aici încălţată cu cei mai frumoasi pantofi stiletto Manolo Blahnik.

De vizitat propriu-zis nu am vizitat prea multe, am bifat Empire State Building, Statuia Libertăţii, Podul Brooklyn şi Centrul Rockefeller, dar în principal am privit teatrul străzii şi oamenii.

Cel mai mult mi-a plăcut aici faptul că lumea este veselă şi dezinvoltă, dacă au ceva să mă întrebe, vin pur şi simplu la mine şi fac asta, aşa că am început şi eu să mă port la fel.

Urmează că peste vreo 2 săptămâni să facem încă o excursie la cascada Niagara în aceeaşi formulă şi este de prisos să îţi spun că abia o aştept.

Ştiu că probabil te întrebi cum mi s-au părut mie oamenii şi viaţă în general pe aici, aşa că o să îţi răspund încă dinainte de a mă întreba tu. Îi găsesc interesanţi, deschişi, plimbăreţi şi entuziasmaţi, adică am găsit în ei exact caracteristicile pe care le caut eu.

Poate că ignor părţile rele şi prefer să văd doar avantajele, dar este şi asta o lecţie pe care tot America ţi-o preda.

Închei aici scrisorică mea pentru că viaţă mă aşteaptă să îi trăiesc aventurile, dar îţi promit că vom stă la palaver aşa cum obişnuim noi imediat ce voi ajunge acasă, şi îţi mai promit că îţi aduc şi ţie o felicitare “made în Yellowstone”.

Cu drag te salută din cealaltă parte a globului a ta prietenă,

Valentina

Astea sunt cuvintele prin care a încercat Valentina să îmi descrie vacanţa specială pe care a avut-o cu ajutorul programului work and travel şi eu am putut vedea prin ochii şi cuvintele ei totul.

Evident atunci când a venit acasă a continuat poveştile şi a devenit în anul ce a urmat un fel de ambasador al programului. Acum era ea cea care mergea prin facultăţi să le povestească proaspeţilor studenţi despre altfel de oferte turistice, avantaje work and travel şi cum poţi avea parte de vacanţe speciale.

Cum a influenţat-o pe prietenă mea experienţă Americană?

Păi a învăţat să îşi urmeze visul, sa il lase sa creasca in ea si sa ia masuri pentru indeplinirea lui. Ziua de astazi o gaseste calatorind in lung si-n lat pe tot mapamondul. Realizeaza propria ei emisiune de turism pentru postul TV Discovery Travel and Living si datorita ei am o alta colectie de vederi din locuri unde nici cu gandul nu gandesti ca vei ajunge vreodata.Totusi, datorita ei lucrurile aparent imposibile nu mi se mai par atat de neatins.

Am rămas gândindu-mă la America, vise şi îndeplinirea lor şi sunt curioasă: voi cum veniţi în întâmpinarea viselor voastre şi cum le ajutaţi să se împlinească?

*Articol scris pentru editia a 17-a a competitiei SuperBlog 2013!