marți, 16 iulie 2013

Jumatati de viata

Orient vs. occident
sursa
          Fiecare este liber sa isi aleaga cum vrea sa isi traiasca viata. Nu suna, ci chiar este un cliseu! Dar oare este adevarat ori ba? Oare alegem sau suntem alesi, aleg circumstantele pentru noi sau le lasam sa aleaga? Cam cu gandurile astea m-am trezit in minte in dimineata asta.

          Si acum sa va spun si de ce.

          Avem niste prieteni care lucreaza in diverse tari sau mari. Toate bune si frumoase pana aici, dar nu sunt stabiliti acolo, doar lucreaza 3-4-6-10 luni, fac niste bani (multi, putini, deja nu mai conteaza) si apoi vin in Romania intr-un concediu prelungit de 3-4-5 luni sau cat ii tin banii.

          Nu mi-o luati in nume de rau, eu nu judec, doar constat, insa mi se pare ca e greu sa te legi de orice daca nu esti nici aici, nici acolo si dupa o anumita perioada incepe sa devina un pic trist. Sau poate nici nu vor asta, sa fie vorba de un pic de sindrom "Peter Pan"?

         


          Motivatia e simpla, e mai usor de muncit acolo decat aici. Nu din punct de vedere al muncii propriu-zise care de multe ori e mai grea sau mai laborioasa sau mai obositoare sau sub nivelul la care ai accepta ceva in tara, dar de cele mai multe ori bine platita (pentru Romania).

          Eu nu cred ca e asa, nu mi se pare imposibil sa cresti in Romania, sa incepi de la un salariu mai micut si sa cresti treptat. Nu e usor, dar nici imposibil si nu toate job-urile sunt pe pile.

          Da, e adevarat ca e mai greu sa te angajezi bine ca acum cativa ani, dar nu imposibil.

          Am avut acum vreo luna revederea de 10 ani de la terminarea liceului si multi sunt plecati. Mi se pare trist, dar, exista un dar, sunt plecati de tot, cu catel cu purcel, casa si copii. Pur si simplu au ales un alt orizont pentru a isi desfasura viata.

          In momentul asta vad 2 optiuni: ori pleci de tot, ori stai si incerci sa faci ceva. A treia inseamna o viata fara prezenta, fara prea multa viata.

          Si, pentru a aduce articolul asta la nivel personal, eu nu cred ca as putea face asta. Momentan am ales tara in cae m-am nascut, orasul care m-a adoptat. Tanjesc si eu dupa ordinea/disciplina si curatenia din alte locuri, dupa respectul pentru om si pentru tot ce ii implica existenta, dupa un sistem sanitar/educational/etc. sanatos sau macar cu potential. Dar, mai stiu si ca peste gard merele par mai coapte si munca mai usoara. Nimic nu e perfect, dar poate fi perfectat!

          Voi ati auzit de conceptul asta? Aveti cunostinte care fac asta? Ati putea trai asa?

2 comentarii:

  1. Nu am putut si nu am vrut sa plec, dar acum imi pare rau ca nu am incercat. Nu pentru bani, ci pentru ceea ce ii face pe cei de acolo sa fie deschisi, veseli, sa nu fie panicati. Am obosit de vesti exclusiv rele, asta e. Dar raman, nu se pune problema!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ma refeream la cei care pleaca exclusiv sa faca bani pe afara si apoi sa vina sa se bucure de libertatea de aici, de prieteni si de familie pana se termina banii si apoi sa plece din nou. Stiu cativa oameni care fac asta si nu stiu, eu una, nu inteleg, mi se pare asa in doua barci, nici nici.

      Eu zic, ori pleci si iti asumi, ori ramai si iarasi iti asumi.

      Si mai cred si ca putem sa fim si aici deschisi, veseli si mai putin panicati, depinde si cum privim lumea!

      Zi frumoasa!

      Ștergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!