Așadar ne-am îndreptat spre stațiunea Cheia din Prahova. Bănuiesc că este mai puțin cunoscută publicului larg, dar are un ceva anume, un farmec al ei și doar al ei. Nu o spun doar eu ( aș putea fi acuzată că sunt părtinitoare căci mi-am petrecut o parte din copilărie la doar 18 km), ci mulți alții care au ajuns să o considere o destinație de vacanță.
Așadar, am plecat duminică de dimineață cu toată casa îngrămădită în mașină plus pisoi, dar fără biciclete (cărora le-am dus dorul, dar părea prea complicat să le luăm și pe ele. Am decis că avem musai nevoie de suportul nostru de biciclete.)
Duminica ne-am petrecut-o cu aerul proaspăt și tare de munte, în admirația oamenilor ce începuseră (sâmbătă, căci duminica este zi de odihnă) să cosească un ditamai dealul, într-o scurtă plimbare prin zonă cu o pauză la o ciorbă și o bere neagra și pe seară la un grătar.
Așadar fuse zi de odihnă, dar nu-i nimic, luni am pornit chitiți să urcăm pe Tabla Buții, unde se află un cimitir al eroilor ce au murit în luptele ce s-au dat pe acest deal și unde (coincidență sau nu, fix astăzi, de Schimbarea la Față, în fiecare an se desfășoară o ceremonie religioasă). Am urcat prin padure, s-au adunat ciuperci, am ajuns, ne-am întins picioarele la umbră și am admirat pădurea. Am găsit în drumul nostru vaci și oi, iar la întoarcere afine la discreție, ce mai, un bufet suedez al naturii.
Marți am pornit încet spre Muzeul Florilor de Mină și Mănăstirea Cheia și apoi într-o aventură off-road ce parea scurtă și interesantă, dar s-a prelungit mai mult decât ne așteptasem. Totuși am vazut niște peisaje mai mult decât fascinante.
Miercuri, n-am făcut mare lucru, doar am stat și am vegetat, eu lecturând pagină după pagină siropelul de vacanță, el făcându-și de lucru pe lângă mine. Am făcut o pauză scurtă de plimbare pe Valea Neagră până acolo unde se termină drumul și se ajunge la o micuță cascadă. Am avut ajutoare de nădejde doi câini (frați am banuit noi) care au decis să ne urmeze și să se joace cu noi tot drumul (dus-întors). Tare simpatici au fost.
Una peste alta, relaxare activă, cu multe grătare și două cărți citite, fără pic de plictiseală și cu bateriile perfect încărcate pentru cele două săptămâni ce ne așteaptă până la viitorul concediu.
P.S. Nu știam cum să reîncep să scriu pe blog după pauza asta lungă, mă gândeam la ceva despre ștersul de praf, dar am decis să intru direct în pâine.
L.E.: Am reușit să încarc și pozele, deși am descoperit că sunt mai puține decât îmi aminteam eu...memoria asta, ce să-i faci!
Bine ai revenit. Sa-ti fie de bine vacanta. Ma bucur ca ti-ai incarcat bateriile. Abia astept sa vad pozele :)
RăspundețiȘtergereBine te-am regasit! Merci de vizita. Din pacate am intarziat cu incarcarea pozelor, dar ma ocup azi de asta!
ȘtergerePrima zi imi place cel mai mult. Nu sunt fan al muntelui, dar ce spui tu aici pare relaxant, asa ca ma bucur pentru tine. Iar la final o sa vorbeasca si invidia din mine: doua saptamani pana la urmatorul concediu????? Norocoaso!!!!
RăspundețiȘtergere:) A fost intr-adevar relaxat, nu tu intinderi musculare, nu tu febra musculara, nu tu basici, dar mai avem nevoie si de asta!
ȘtergereAcum a mai ramas o saptamana, yuppy!