Incotro?

          Ce mai fac? Ce mai faceti?

          Mi-as dori sa pot spune ca incet-incet imi recapat un pic din independenta si normalitate, dar nu e asa. Sunt doar momente si in rest revin la normalitatea actualului.

          Nu ma plang. Imi iubesc viata de acum cu bune si cu rele si o imbratisez cu tot ce are ea de oferit. 

          Recunosc ca accept bucuroasa cate un task ce necesita un pic de utilizare a creierului. 

          Poate ca norocul meu a fost ca am avut o casa de pus la punct ( si inca nu am terminat) pe langa crescut o piticoata de 9 luni jumate ( acum ). Poate ca asta este secretul pentru care inca nu m-am plictisit de curatenie, mancare, spalat si calcat rufe. La asta adaug plimbare zilnica ( daca nu ploua) si cumparaturile saptamanale, sau poate ca in acest moment al vietii mele pur si simplu imi place.

Fila de jurnal din casa noua

☺ Astăzi... (vineri, 20 noiembrie 2015, miezul zilei), 5 luni dupa ultima fila de jurnal cu copil, catel, pisoi si pesti la casa noua;

☺ Afară… sunt multe frunze de diverse culori si era un pic frig in dimineata asta cand mi-am scos nasul afara sa il conduc pe B.;

☺ În grădina … cum ziceam, frunze si copaci dantelati. V-am zis ca mie imi plac copacii desfrunziti? Habar n-am de ce, dar ii ador.

Poate ca...am uitat sa scriu

          Mi se preumbla ideea aceasta prin minte. Adevarul adevarat este ca idei am, vreau sa impartasesc cu voi multe si mi le notez acolo intr-un coltisor al mintii mele, dar apoi imi zambeste puiul de om si uit tot. Ii dedic tot timpul si totusi parca nu este destul.

          Stiu, incet-incet o sa ne separam un pic noi doua si o sa imi reiau si eu un pic din independenta de mult uitata, dar pentru moment ma bucura nespus sa ii caut lucrusoare pe care apoi sa i le spal si sa i le calc si sa i le aranjez cu grija in comoda sau pur si simplu sa o aud gangurind, vorbind cu mine, impartasindu-mi mie opinia ei despre lumea aceasta noua in care a intrat vrand-nevrand.

Noutati de la noi

          Voiam sa scriu azi o fila de jurnal, de fapt tot vreau sa scriu de vreo saptamana, dar nu se aliniaza astrele sau buburuza mea decide ca nu e momentul.

          Nici azi nu o sa scriu fila de jurnal, dar scriu si pentru mine este suficient.

          Despre ce? Despre mine, despre ea, despre noi si toti cei care ne inconjoara.

Despre alaptare si experienta noastra

          Inainte sa nasc nu m-am gandit prea mult la subiectul asta: imi intrase in cap ca vreau sa alaptez si basta. Nu imi inchipuiam ca imi trebuie pregatire sau ca trebuie sa imi regandesc garderoba.

          Ca si pregatire: am dat add pe niste grupuri de facebook pe subiect si am urmarit discutiile de acolo mai mult sau mai putin in contradictoriu. 

Blogurile mele favorite

          N-am mai scris de mult pentru o Campanie Blogal - acum o provocare Kooperativa 2.0, dar aceasta m-a tentat si cum profit si de timpul semi-liber, am decis sa scriu.

          Practic, orice posesor de blog are bloguri preferate pe care le clasifica sau nu in BlogRoll sau intr-o categorie speciala, dupa caz si gust. Asadar probabil o sa va intrebati ce sens are sa scrii un articol intreg in care sa numesti blogurile pe care le citesti cu placere. Sincer si eu m-am intrebat, dar raspunsul nu a fost unul simplist de genul de aia ci mai poetic.

          Evident ca am multe bloguri pe care le frunzaresc, dar sunt cateva unde abia astept sa revin si sufar daca autoarea nu a mai postat de mult sau incerc sa invat anumite lucruri de la ea.

Zilele mele

          Glumeam aseara cu B. in timp ce ne plimbam copila si ea dormea cum rar stie sa o faca, ca o bebelusa. Ii spuneam ca as putea povesti despre prima luna cu copilul acasa referindu-ma la dimineti cu somn pana la 10-11, multe seriale si mic dejun la pat (am descoperit Lie to Me si Suits si sper sa le vad in pauze de alaptat sau somn de copil, dar asta e un secret, psst!).

          Adevarul este acesta. Copilul meu doarme noaptea. Se trezeste sa manance si apoi se culca la loc. Dar, nu stiu daca o fi de la colici sau de la altceva, nu doarme ziua. Lucrul acesta nu ar fi infiorator daca lipsa somnului nu s-ar traduce in tipete si tipete. Eu presupun ca sunt colicii si empatizez cu ea si incercam siropele si solutii si sper sa ii treaca intr-o zi.

          M-am tot gandit ca habar nu am avut inainte sa nasc, ce va urma. Am decis sa nu citesc sau sa ascult prea putin experientele altora. Habar nu am de ce. Poate pentru ca vreau sa cred ca fiecare experienta este diferita si fiecare copil unic, asa ca nu imi poate fi prea utila decat experienta mea, luand zilele una dupa alta. Si asa fac.