vineri, 28 august 2015

Despre alaptare si experienta noastra

          Inainte sa nasc nu m-am gandit prea mult la subiectul asta: imi intrase in cap ca vreau sa alaptez si basta. Nu imi inchipuiam ca imi trebuie pregatire sau ca trebuie sa imi regandesc garderoba.

          Ca si pregatire: am dat add pe niste grupuri de facebook pe subiect si am urmarit discutiile de acolo mai mult sau mai putin in contradictoriu. 


          Imi amintesc ca pe la sfarsitul lui mai am fost in vizita la nasa noastra si am vazut-o alaptandu-si fetita de vreo 2-3 luni atunci. Tin minte ca mi s-a parut greu sa tii botul de om in brate si m-am speriat o secunda gandindu-ma eu cum o sa fac, dar am alungat umbra neguroasa din fata ochilor mei si am zis cum o fi o fi.

          Informatiile mele oricum erau putine si contradictorii despre subiect. Pe deoparte reglementarile OMS cu alaptatul exclusiv pana la 6 luni si fara ceai sau apa si pe de alta parte vocea experientei care zicea ca daca o sa am lapte o sa fac asa, dar...



          Cel mai mult m-a ajutat imaginea de alaturi, mai ales in spital, unde am avut primul soc. Aveam asteptari. Credeam ca dau peste un personal informat si uman. Doar de aceea alesesem spital particular. Experienta a fost OK din alte puncte de vedere, dar nu si din acel al alaptatului.





          Cele 3 zile petrecute acolo, copilul meu a primit si lapte praf. Asistentele mi-au adus cantarul in camera si au tot insistat cu proba suptului si in plus mi-au repetat de nenumarate ori ca nu am lapte suficient si copilul moare de foame.

          Nu tu consilier pe lactatie, nu tu ajutor in atasare sau ora magica. E adevarat ca nici eu nu m-am informat inainte, dar ma asteptam la altceva.

          Norocoasa am fost eu ca am avut aproape atunci un om care si-a alaptat natural toti cei 3 copii ( pe cea mai proaspata inca o alapteaza) si m-a ajutat: sa atasez copilul si sa nu ma panichez.

          Poate am fost prea putin relaxata zilele acealea, am luat diverse suplimente pentru suplimentarea secretiei lactate. Inca beau ceaiuri si trebuie sa recunosc ca daca il fac suficient de tare chiar imi place. 

          Trebuie sa recunosc ca inca traiesc cu ideea ca s-ar putea sa pierd laptele la un moment dat, dar stiu ca startul a fost bun si am avut copilul langa mine sa suga de sete si de foame si de dor si de frica si de frig.

          Ma gandeam la inceput de ce puiul de cal stie sa mearga imediat dupa nastere si puiul de om este atat de dependent de mama si apoi, B.  mi-a explicat asemanarea cu maimuta si dependenta puiului ei de mama si nu stiu de ce, atunci m-am calmat si am decis sa iau zilele una dupa alta cu alaptat la cerere si voie buna.

          Concluzia povestei mele despre alaptat: am pe noptiera cartea lui Jack Newman pe care am rasfoit-o, unele lucruri le cred, altele nu; copilul meu a primit lapte praf doar in maternitate si de atunci doar san si a crescut frumos pana acum; as fi tentata sa cred ca faptul ca am alaptat-o si am insistat atat de mult cu acest aspect a protejat-o de varicela pe care am facut-o eu la cateva zile dupa nastere (aici va urma un articol special pentru ca merita).

          Deci, in concluzie doar de bine despre acest subiect de la noi pana acum.

          Acum, cat o sa alaptez si cum sau cum se va desfasura viata noastra de acum incolo este alta poveste si merita un loc separat.

3 comentarii:

  1. Ma bucur cand aud ca mamicile alapteaza dar ma intristez cand vad cum abordeaza cadrele medicale subiectul... Ma bucur ca ai reusit! Sper sa ai rabdare cat mai mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. dupa cateva luni, cum privesti acum ideile astea?

    RăspundețiȘtergere
  3. Alaptatul este foarte important pentru un bebe, ii creaza anticorpii de care are atata nevoie.

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!