luni, 22 iunie 2015

Frica de schimbare

           Mă întreabă lumea dacă am emoții, dacă nu îmi este frică, și mulți alți "dacă" ce apar parcă mai des acum în discuțiile mele cu restul lumii.

             Răspunsul meu este un simplu: "Nu, ne vom descurca".

          Totuși nu pot să nu mă uimesc eu pe mine despre evoluția mea. (nu, nu urmează gânduri în care să mă ridic eu pe mine în slăvi, ci mai degrabă un moment de introspecție generată de multiple discuții).


             Acum vreo 3 ani am decis să luăm o cațelușă pe care să o facem cadou, dar înainte trebuia să stea la noi vreo săptămână-două și am luat-o. Totuși, înainte m-am pregătit psihic vreo altă săptămână sau două și înainte să o aducem acasă am făcut o planificare și organizare minuțioasă, cât și o curățenie lucie. Râdea lumea de mine că mă port mai ceva ca dacă aș aduce acasă un copil și poate că așa și era.

        Adevărul este că îmi era frică, teribil de frică de schimbare și de cum o să fie. Nu mai experimentasem viața cu un animăluț ce depinde de tine. 

          Țin minte că în prima zi când am lăsat-o pe Kitty singură, m-am napustit după servici direct spre casă fără nici o altă oprire, să văd ce face. 

          Surpriza a fost că am avut parte de o cațelusă cuminte și ascultătoare. Evident, ulterior am dat-o, dar și eu mi-am schimbat modul de a privi lucrurile și am inceput să îmbrățișez schimbarea și parcă să fiu mult mai liniștită chiar și atunci când lucrurile se întâmplă neplanificat și nu îmi permit mie să le analizez sau să le întorc pe toate părțile.

          Nu pot decât să mă bucur și să realizez că acela a fost primul pas spre mine cea de acum, cea care poate răspunde serenă că nu, nu îmi este frică și știu că ne vom descurca și da sunt conștientă că vom avea obstacole, dar le vom depăși.

          În plus, abia aștept să vină pe lume bebelușa și să ne cunoaștem. Despre educația ei, na sunt conștientă că probabil îi voi induce "mini-traume" așa cum fac toți părinții cu copii lor, însă voi încerca să o cresc liberă de prejudecăți, să o învăț să prețuiască o carte mai mult decât un gadget de ultimă oră, să iubească natura și să aprecieze un foc la gura cortului și să se pregătească să fie un om frumos. 

          Sunt conștientă că nu îmi vor ieși toate așa cum le planific și tocmai în asta constă frumusețea vieții.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!