România = ?

M-am trezit într-o zi de vară ce părea fără de final, probabil și datorită faptului că abia mijiseră zorii zilei, că încep să rostogolesc idei (lipsa de ocupație și mintea odihnită mă ajutau cu vârf și îndesat).

Dacă ar fi să îmi tratez țara ca pe o ecuație, ce aș nota în dreptul celuilalt termen, adică:

”România = ?”

Am început să mă gândesc la toate momentele devenirii mele și am putut aduna în listă:

• volumele de poezii scrise de poeți clasici (Eminescu, Coșbuc, etc.) pe care le memoram și apoi le recitam la spectacole în timpul școlii;
• dorința de a recita Doina măcar o dată la careul de deschidere al noului an școlar;
• excursiile pe munții din preajmă, care se terminau musai cu meci de fotbal: fete contra băieți și mămăliguță cu brânză savurată pe la vreo cabană;
• momentul în care am fost cu tanti Gica la coasă, drumul cu căruța, mirosul de iarbă proaspăt cosită și bulzul pârlit în foc.

Astea îmi sunt amintirile copilăriei, toate legate de suflet, de iarbă și de verde.

Pentru mine asta înseamnă o parte din România. Am crescut învățând să îmi iubesc țara.

Dar adevărul este că acele momente au trecut precum o clipire și am început să cunosc alte păreri, să zbor spre alte locuri și să îmi deformez opiniile, cam așa cum se întâmplă în bâlciuri cu oglinzile fermecate.

Totuși, am avut noroc de dor si posibilitate de a călătorii, așa că am luat-o pe rând și am vazut țara în lung și în lat, de la marea cea învolburată și albastră, la vârfurile munților ce s-au lăsat vizitați.

Ecuația arată la fel și acum, la mulți ani distanță de amintirile copilăriei. Adică, eu România nu o pot egala. Este unică și unică trebuie să rămână. Mă amăgesc deseori cu gândul că oamenii ce trăiesc în ea o iubesc în adâncul sufletului și îi vor binele.

Îmi doresc poteci de munte marcate cu mult mai mult simț de răspundere și oameni care să își care gunoiul către locurile speciale. 

Îmi doresc imagini idilice neștirbite de nimic. 

Vreau să respir un aer curat și să beau o apă curată. 

Și același lucru mi-l doresc pentru copii pe care îi voi avea.

Pentru mine România este inegalabilă și ecuația de nerezolvat.

Totuși există, din fericire, inițiative și oameni frumoși care vor să păstreze farmecul și locurile nealterate. Astfel de oameni am găsit la Bucovina (compania care îmbuteliază apă minerală), care a decis să lanseze o aplicație pe Facebook care ne îndeamnă să încărcăm poze cu locurile noastre de suflet, locuri pe care am vrea să le păstrăm sau să le reabilităm și astfel să rămână România Frumoasă.

Eu am intrat și m-am înscris în aplicație cu poza de mai jos: o vedere misterioasă și impresionantă asupra munților din drumul spre Vf. Ciucaș:

Și voi puteți să vă înscrieți în aplicație poze cu locuri de suflet. Trebuie doar să accesați InegalabilaRomânie și lucrurile vor merge de la sine.

Eu am reușit să descopăr astfel că uneori exista simplitate și tot ce este necesar este acel prim pas.

*Articol scris pentru o campanie Blogal Initiative!