miercuri, 26 februarie 2014

Si a fost...

africa/freedigitalphotos
Am avut atatea emotii pentru si in timpul zilei de ieri ca nu mi-a stat mintea la nimic altceva.

Ce am facut? Pai, am semnat ante-contractul, e oficial: pe maxim 25 martie o sa semnam si contractul de vanzare-cumparare si o sa fim oficial "cu cortul" si cu multe planuri in minte.

Tot ieri am acoperit si creditul facut in ianuarie. Stiu, prea multe comisioane pentru o luna, dar era singura varianta in care am fi avut banii pentru a cumpara terenul.



Oficial, acum, situatia sta in felul urmator: avem terenul, trebuie sa eliberam apartamentul si sa ne apucam de construit (bine, mai intai de acte, hartoage si autorizatii, dar...eu zic asa generic).

Tot oficial, cel putin pentru o perioada o sa fim fara credit (desi, prefer sa il pastrez asa generic, adica toti banii care s-ar fi dus pe credit sa se duca pentru casa, economie dobanda).

Acestea fiind zise, pot sa incep sa visez...si asta am facut aseara: ne-am uitat amandoi la poze cu amenajari interioare, am analizat centralele pe peleti vs. gaze si parca ar castiga cea de-a doua si cate si mai cate.

In acelasi timp, descopar ca uneori a transforma ceva te poate elibera enorm de mult. Am avut retineri in a vinde apartamentul, initial, ma gandeam ca, nu stiu cum, cumva vom putea noi sa ne apucam de constructie doar cu banii din salarii, dar acum realizez ca ma elibereaza enorm gandul ca nu il mai am si ca se va transforma intr-o casa nu prea mare, nici prea mica, asa cat sa ne fie utila si o curte tot la fel unde ma voi putea relaxa vara, creste copiii atunci cand vor veni si asa mai departe...si este fascinant sentimentul asta.

Acum, in alta ordine de idei, ma gandeam sa notez aici asa ce am mai facut eu in ultima vreme:

- nu am reusit sa citesc - aproape deloc, ma lupt cu ultimele 80 de pagini de Europolis de aproximativ o saptamana si nu stiu cum se face ca ele ies castigatoare aproape de fiecare data;

- merg la teatru azi: Lectia de violoncel: voiam sa il vad pe Radu Beligan intr-un spectacol;

- ma gandesc la o provocare cu mine: 1 saptamana fara zahar, oare as rezista?

- trebuie sa ma apuc de impachetat si nu prea stiu de unde sa o apuc;

- ne-am reparat laptopul ce refuza sa stea in pozitie verticala, acum este ca nou;

- vreau sa scriu mai des pe blog si ma gandeam sa incep sa lucrez cateva articole si pentru altul un pic mai nisat, habar nu am de ce, dar parca as face chestia asta;

- trebuie sa ma apuc sa invat pentru un examen ce se va desfasura undeva in aprilie-mai si sa alerg pentru Color Run care va fi la sfarsitul lui Aprilie;

- vreau sa testez provocarea fara sampon despre care am tot citit pe site-urile straine, dar si la Carmen ;

...si cate si mai cate...

4 comentarii:

  1. Draga Raluca, felicitari! Ati facut un pas mare, lucrurile se vor aseza in timp, iar tu vei avea casuta visurilor tale...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci Iulia...
      Cateodata imi e frica sa nu cumva sa fie prea mare pasul, dar apoi ma imbarbatez cu ideea ca le ducem pe toate.

      O sa imi fie utile articolele tale despre impachetat si mutat!

      Ștergere
  2. Am citit aseară, să ştii! Doar că nu ţi-am scris nimic, de oboseală. Vreau să te felicit, dar mai stau un pic, ca să aud şi de contractul semnat, şi o fac după aceea. Este foarte de înţeles să fie un amestec de gânduri şi stări în sufletul tău, dar bine că nu îţi pare rău după apartament. Succes ăn toate cele multe ce urmează şi la împachet poţi să o iei în nicio ordine, că tot se face balamuc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci de vizita!

      Nu-i nimic, la fel patesc si eu de multe ori.

      Mai avem aproximativ o luna pana la semnarea contractului si apoi doua saptamani in care o sa eliberam apartamentul, deci astept felicitarile undeva inainte de paste :D

      Amestecul de sentimente nu are legatura cu parerile de rau, doar cu uimirea cu care descopar ca lucrurile se pot metamorfoza pentru a satisface nevoile de moment. Mi se pare un fenomen fascinant la care nu m-am gandit pana acum.

      Poate ca nu doar banii, ci si obiectele cu care ne inconjuram (in cazul asta proprietatile) sunt un mijloc, nu un scop, sau o platforma.

      Am multe idei amestecate ce abia asteapta sa vada lumina, dar o sa le dedic spatiu separat.

      Te mai astept pe aici...

      Ștergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!