Copiii nu au etichete sau cum putem sa creem o lume mai buna

            

               Ma tot gandesc la tema asta de vreo cateva zile si imi trec prin minte comparatii. Stiu ca lucrurile nu pot fi egale pe lumea asta si asta nici nu ar fi un lucru prea bun, avem nevoie de diferente.

Tot aud o reclama la radio la un centru de dezvoltare personala pentru copii. E la moda, oricum rau nu are ce sa le faca. Dar…un mare dar.

Prin comparatie, tot astazi am vazut la stiri despre un grup de copii care s-au luat la bataie in cadrul scolii si au mers pana la capat. S-a lasat cu internari in spital. Primul gand care mi-a venit in minte a fost: de unde? De unde au invatat atata violenta?

Poate ca nu e cel mai bun lucru de pe lume sa generalizez, insa sunt sigura ca in proportie de peste 80% au invatat din familie. Violenta este un lucru des, mult prea des intalnit la noi in tara (si nu numai). Multe acte de violenta nici nu sunt tratate ca atare. Suntem prea obisnuiti cu anumite cuvinte pe care le aruncam gratuit asta pe langa o palma, doua…sa creasca. Si in anumite momente se trece si peste limita asta. Si? Unde ajungem? Unde vrem sa ajungem?

Din pacate ceea ce nu luam noi in consideratie este ca facem copii ca sa cladeasca o alta lume sau sa o intretina pe cea pe care le-o lasam noi mostenire. De aceea ii hranim si ii invatam cat mai multe. Ori, daca violenta verbala, emotionala si fizica face parte din mostenirea asta cum pot ei sa gandeasca decat astfel?

Cum as vrea eu sa fie crescuti copii? Cu incredere, modele, intr-o lume sigura si in primul rand cu iubire. As vrea sa iasa din vocabularul nostru, al adultilor replici de genul: “unde da mama creste!” sau “eu te-am facut, eu te omor”! As vrea multa, multa rabdare, explicatii si iarasi revin la iubire, iubirea castiga.

Nu mai vreau sa aud de copii batuti de parinti, frati, veri, unchi, etc.

Nu mai vreau sa aud de copii care se bat si de ce nu ajung sa se si omoare intre ei si totul datorita modelelor de viata.

As vrea sa nu mai aud de copii jigniti si minimizati!

De aceea am aplaudat campania pe care Salvati Copii a initiat-o:

”COPIII FĂRĂ ETICHETE”

cu mesajul cheie:

Îi ajutăm pe copiii noștri să devină Oameni Mari, dacă îi creștem fără etichetele educaționale tradiționale: bătaie, umilință, jigniri, stigma pe criterii sociale sau entice

Campania isi propune înlocuirea violenţei educaţionale cu metode educaţionale şi parentale pozitive, pentru a asigura copiilor o evoluţie armonioasă.

Desi nu cred ca o campanie de constientizare si atat poate schimba lucrurile, in cadrul acesteia nu e vorba doar de informare, se trece si la fapte, se desfasoara in 3 etape:

1.      Constientizarea etichetelor despre copii și comportamentele violente pe care le generează – astfel a luat viata cel mai amplu studiu despre violenta impotriva copiilor: Studiul Abuzul şi neglijarea copiilor.

2.      Oferirea de soluții pozitive pentru educarea copiilor!

si nu in ultimul rand:

3.      Schimbarea politicilor publice în interesul copiilor

Cateva dintre concluziile studiului sunt urmatoarele:

86% dintre copiii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc;

38% dintre părinți afirmă că bat copiii

63% dintre copii afirmă să sunt bătuţi acasă de către părinţi

În România anului 2013,

38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie;

63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor,

corecţiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic;

20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului;

18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn.

Consecinţele nebanuite ale pedepsei fizice și emoționale în familie sunt:

1.      Slăbește legăturile de atașament între părinţi şi copii.

2.      Afectează dezvoltarea emoţională a copiilor.

3.      Poate crea resentimente, frică şi ostilitate faţă de părinţi, pe care copiii nu le exprimă în mod direct.

4.      Bătaia are efecte pe termen lung și afectează modul în care viitorul adult se va comporta și se va simți în contexte tipice vârstei adulte.

            Studiul evidenţiază, de asemenea, datele ingrijoratoare referitoare la stările emoţionale experimentate de copii în cadrul şcolii.

            Astfel, majoritatea copiilor raportează că trăiesc stări emoţionale care variază de la indiferenţă (29% dintre copii), anxietate, retragere, nesiguranţă şi încordare (57% dintre copii) şi îngrijorare (6% dintre copii).

Consecinţele abuzurilor din şcoli nu sunt deloc de negliat:

1. Tensionează relația cadru-didactic elev, generând în rândul elevilor emoții de teamă, anxietate, îngrijorare, frică, nesiguranță, furie și frustrare.

2. Afectează în sens negativ stima de sine a elevului, prin eșecul în a oferi informații cu privire la competențele și resursele elevului, precum și prin evidențierea excesivă a limitelor acestuia.

3. Sunt lipsite de orice valoare educațională, prin ignorarea mecanismelor de învățare ale elevilor si de asemenea, cresc rezistența copiilor la actul didactic.

Campania invită adulţii să lase la o parte stereotipurile din societate şi să se raporteze la ceea ce sunt copiii prin natura lor: copiii sunt buni; ei trebuie doar ajutaţi să se dezvolte prin educaţie pozitivă, pentru a creşte echilibraţi şi pentru a deveni ”Oameni Mari”. De asemenea, campania vizează toate formele de stereotipuri şi de stigmatizare a copiilor, inclusiv pe cele etnice.

Pentru ca vreau o lume mai buna, am decis sa particip in cadrul acestei campanii. Vreau si sper sa pot si participa la crearea acestei lumi pe care o visez!